Unitatea de Primire Urgențe a oricărui spital reprezintă o zonă în care serviciile medicale trebuie să fie de maximă competență, rapide și adaptate perfect fiecărui tip de diagnostic, astfel încât criza acută a pacientului să fie tratată cu celeritate. Urgențele sunt o anticameră în care priceperea și disciplina personalului medical sunt decisive, de ele depinzând viața sau moartea bolnavului.
Din păcate, deși Spitalul Clinic Sfântul Spiridon este cel mai mare din Iași și întreaga regiune a Moldovei, aici fiind dirijate majoritatea urgențelor, secția de primire a acestora se prezintă execrabil din toate punctele de vedere, începând de la estetica și funcționalitatea ei, până la prestația cadrelor medicale și nemedicale.
Opiniile exprimate de către cei care s-au aflat în acest purgatoriu spitalicesc sunt devastatoare, relevând o atmosferă de groază.
“O experiență horror! Am ajuns la urgențe și timp de 7 ore am stat pe scaun în frig, curent, perfuziile tot pe scaun le-am făcut! Nu credeam că mai există un spital atât de înapoiat ca acesta! Managentul nu a adus nici o îmbunătățire decentă acestui spital! Ruuuuușine!”, n-a mai putut suporta Maria Stanicz, o pacientă de la urgențe.
„Foarte jalnic. Nu se respectă urgențele iar la triaj, se trece ora care îi convine nu ora sosirii. Pentru o fractură de brat în două locuri, a trebuit să așteptăm 6 ore, în afară de 2 ore când s-a produs fractura. Cică nu este urgență. Cât am așteptat am văzut și cazuri cu răni deschise, și tot nu erau urgențe. Plimbări multe de personal medical dar puțini pacienți preluați”, relatează și Cristi Stângaciu.
“Tatăl meu stă în UPU Spitalul Sf Spiridon Iași de 25 ore, acum e tot acolo și este foarte grav, dar îl pasează de la o clinică la alta, pacient cu pericardită și pleurezie. Dacă are 86 de ani trebuie lăsat să moară pe holurile spitalului ??? Nimeni nu vrea să îl accepte, Cardiologie sau Medicala??? Până se hotărăsc ei, poate pacientul moare în UPU și ei s-au spălat pe mâini”, povestește disperată Camelia Levinschi.
„Am ajuns în jur de ora 20.00 sâmbătă seara. Era foarte multă lume care aștepta. Deoarece au prioritate cei care vin cu ambulanța riscam să stau acolo și 24 de ore . După 4 ore de așteptare am plecat de acolo cu problema nerezolvată chiar dacă era o urgență. Nimeni nu te ajută nici măcar cu un sfat. Când intri acolo parcă intri într-o sală de tortură psihică. O persoană cu mâna ruptă plângea implorând personalul să-i dea un calmant. Alte persoane în vârstă, în scaune cu rotile implorau din ochi ajutor, pierdute într-un haos care le depășea puterea de înțelegere și suportabilitate. Cu unii dintre ei mă intersectasem și la spitalul de infecțioase. Ești purtat de la un spital la altul fără nici o jenă. Personalul medical parcă era în transă. Nici o urmă de empatie. Doar personalul de pe salvare părea mai implicat”, și-a spus Narcisa Tudor Popescu povestea terifiantă.
“Experiența mea cu UPU este una jalnică, personalul ascuns prin Cabinete, pacienții stau pe holuri și nu în saloane cu orele și sunt invitați (scoși afară) ca să dea doamnele de la curățenie cu mopul pe jos, mop cu franjuri negre (poate conducerea spitalului nu a auzit de mopuri plate și de ordinul 1761/2021) pacienții din anumite clinici sunt duși în UPU pentru consulturi interclinic fără a se gândi cineva la siguranța lor intrând în contact cu toți pacienții care intră în UPU. Și să nu uitam cu toate că sunt internați în anumite clinici stau cu orele fără a li se da un pahar cu apă. O Rușine de spital. “Profesioniști “ care au uitat că sunt în slujba pacientului”, spune Eugen Costiniuc.
Sunt doar câteva dintre experiențele trăite aievea de ghinioniștii care au fost nevoiți să apeleze la serviciile medicale din UPU Spiridon.
Astfel de relatări sunt cu sutele, reflectând o stare de lucruri oribilă care nu mai poate fi ascunsă, nicidecum negată de conducerea spitalului.
Conducere care ar trebui de urgență luată la puricat de un control ministerial, că prea își bate joc de însăși esența actului medical, cea de a trata oamenii, nu de a-i tortura prin indiferență, obrăznicie și incompetență generalizată.
Radu SEICARU
