A primit porecla „Titanicul din munți”, însă, acum, gara monumentală și ghinionistă din Canfranc va primi „o nouă șansă la viață” și va fi transformată într-un hotel de 5 stele, la 51 de ani de la închiderea unei legături feroviare internaționale care traversa Munții Pirinei.
Povestea Canfranc, un sat la peste 1.000 de metri deasupra nivelului mării situat la granița franco-spaniolă, este una a ambițiilor glorioase și a eșecului absolut, a incompetenței și corupției, dar și a unui ghinion care a ținut un întreg veac. Spania a dorit să arate că era capabilă de construirea unei gări demnă de „marile gări” ale Europei, a explicat Alfonso Marco, autor al „El Canfranc, historia de un tren de leyenda” (Canfranc, povestea unui tren de legendă).
„Până la construire, aparținea deja, conceptual și tehnic, de secolul XIX”, a spus Marco. Problema era că gara a fost concepută în 1853, însă nu a fost finalizată până în 1928.
Marco, care reprezintă a treia generație de lucrători feroviari din familia sa, s-a născut în gara Canfranc, acolo unde tatăl său lucra și locuia.
La ceremonia de inaugurare a gării, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a declarat că „Pirineii nu mai există”. Cu toate acestea, munții aveau să fie doar unul dintre obstacolele în calea succesului pentru Canfranc.
Există multe mituri și legende despre această gară, cum ar fi că a schimbat cursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Așa ceva nu s-a întâmplat, însă gara a jucat, cu siguranță, un rol. După ce naziștii au ocupat Franța, regimul Franco al Spaniei a folosit Canfranc pentru a oferi wolfram, crucial pentru producția de tancuri, în schimbul aurului de la naziști, inclusiv un transport de 86 de tone.
„Ca punct internațional de trecere, Canfranc a fost mai discret și mult mai puțin vizibil”, a spus Marco. Gara a fost folosită de spioni, iar mulți evrei ar fi ales să fugă de Regimul de la Vichy prin Canfranc.
„Există un sâmbure de adevăr în toate aceste povești, însă au fost exagerate de-a lungul timpului. Spre exemplu, este adevărat că evreii au folosit gara ca punct de trecere, însă nu la scară masivă”, a precizat Marco.
În anii 1970, o deraiere a deteriorat un pod, asftel oferind un pretext pentru abandonarea gării, care cu cele 365 de geamuri și platforma sa de 200 metri, a fost lăsată să ajungă o ruină și să devină ceea ce Marco descrie drept „un muzeu feroviar involuntar cu o valoare sentimentală și patrimonială enormă, o partă a istoriei care nu poate fi ignorată și care merită să fie cunoscută și apreciată”.
Astăzi, gara Canfranc oferă doar servicii domestice modeste în Spania, scrie The Guardian.
Cât va costa transformarea gării Canfranc într-un hotel de 5 stele?
Hotelul de 5 stele va avea peste 100 de camere și va fi conceput de arhitecții Joaquín Magrazó și Fernando Used în colaborare cu guvernul regional din Aragón și lanțul hotelier Barceló. Bugetul propus este de 27 milioane de euro, la care guvernul din Aragón va contribui cu 12 milioane de euro.
Fațada va fi păstrată, însă o nouă gară va fi construită în spatele celei existente. Complexul va include un centru de conferințe de 200 locuri, un muzeu feroviar, magazine și un refugiu pentru pelerini, având în vedere că una dintre rutele spre Santiago de Compostela trece prin Canfranc.
Speranța este că hotelul va readuce la viață satul la sfârșitul anului viitor, însă Marco este de părere că va mai trece ceva timp până când legătura spre Pau în Franța va funcționa din nou. Între timp, gara a devenit un loc de pelerinaj pentru oamenii interesați de patrimoniul industrial.
