Cu nostalgie, despre promisiunile de carton ale unor oameni de paie. Cam asa ar suna, plastic si fara happy end, sensul randurilor de urmeaza. Fie ca vorbim de mandatele de primar ale lui Nichita, dar indeosebi de mandatul lui Mihai Chirica in care doar s-au taiat frunze la caini, se observa un contrast izbitor intre proiectele popuse si lucrurile facute. Intr-o strategie care a scurs bugetul local de jumate de milion de euro se vorbea, inca de acum un deceniu, de o zona cargo la Aeroportul Iasi, crearea unui brand pentru Iasi, infiintarea unui centru incubator pentru industria alimentara sau realizarea unui plan de dezvoltare urbana. Tot in strategia de dezvoltare a Iasului erau prevazute cresterea numarului de locuri de parcare prin construirea de parcari noi, realizarea unui plan de dezvoltare turistica, dupa implementarea caruia Iasul ar trebui sa devina capitala turistica a Romaniei, modernizarea pietelor (intre timp s-au desfiintat vreo 3), realizarea variantei usoare a soselei ocolitoare a Iasului…Cele mai multe din aceste proiecte s-au regasit si in promisiunile electorale ale lui…Mihai Chirică. Mai mult, in Strategia Integrata de Dezvoltare Urbana se vorbeste despre infiinţarea Parcului Industrial Fortus, reabilitarea infrastructurii de tramvai Iaşi – Dancu, sistem de managementul transportului public şi e – ticketing, reabilitare zona Frumoasa, reabilitare şi amenajare clădiri având destinaţia de locuinţe sociale, conservare Baia Turcească sau unfiinţarea centrului de producţie şi formare cinematografică pentru amatori România – Moldova. Vorbe cu carlig pentru momente electorale. In realitate, Iasul continua sa ramana izolat si neactractiv pentru investitori. In afara unei istorii secatuite de sens, la care edilul Iasului face apel in exces, intr-o retorica abjecta, la fel ca si predecesorii sai, prezentul si viitorul Iasului suna trist. Potrivit unor indicatori ai saraciei, Iasul se situeza intr-o zona fruntasa de subdezvoltare, pe care „marile proiecte” cu care se afiseaza cei care au condus Iasul in ultimii ani, nu au reusit sa o estompeze.
Infrastructura urmeaza investitiile
Iasul nu are nici acum o retea rutiera menita sa o lege de alte zone ale tarii sau chiar ale Moldovei.. Mai mult, insasi reteaua stradala din Iasi este ciuntita de la an la an, de decizii iresponsabile ale unui edil turbat dupa imagine, fara viziune si liber arbitru. Tragic este si faptul ca Iasul nu mai are demult un centru istoric. Lipsit de orice carlig turistic, exceptie facand doua obiective de cult, bulevardul Stefan cel Mare, artera centrala a Iasului, continua sa fie extins ca zona pietonala lipsita de functiuni comerciale si turistice, in timp ce orasul continua sa fie grevat de un trafic fara solutii de defluire si deficitar la capitolul parcari. In paralel, sacalii din anturajul primarului aproba, unul dupa altul, cu ochii inchisi, proiecte ale dezvoltatorilor imobiliari, care nu au prezavute locuri de parcare.
Pasaje crapate, receptionate in urma cu 2 ani
In acest timp, multe dintre investitiile peste care nu s-au uscat aplauzele de la receptiile cu fast, au inceput sa crape. Sub Pasajul Nicolina (lucrare marca CONEST), receptionat in urma cu 2 ani, ploua cu galeata printre rosturi. La fel se intampla si in pasajul Sfanta Bineri de la Hala Centrala, acolo unde, basca, imediat dupa receptie s-au stricat si benzile rulante.
Locuri de munca doar pentru neamuri si copii de trupa
La marginea orasului, pe locul pe care pasunat animalele taranilor, s-au dezvoltat parcuri industriale, pe teritoriul comunei Miroslava. Pe raza municipiului Iasi doar s-au devalizat si distrus industrii care aspirau zeci de mii de locuri de munca. Administratia Chirica, in cei doi ani de zile de cand gestioneaza banii iesenilor, nu a creat niciun loc de munca, dar nici nu a incurajat investitiile private, exceptie facand speculantii imobiliari. In an Centenar, Iasul, acest „Dubai al estului”, arata ca veceu in fundul curtii- inestetic, vulnerabil si imputit, cu multi oameni redundanti si cu vezicile slabe prin jur.
Radu SEICARU
