Primarul Gheorghe Nichita a plans ieri intr-o emisiune radio si a recunoscut ca de mic si-a dorit „sa aiba un rol important in viata sa” chiar daca a fost sarac si needucat. In copilaria sa saraca, traita la Dorohoi, isi dorea inca de mic sa ajunga actor. Cum nu a avut aceasta sansa, fiind si peltic si fara aplecare, Nichita s-a reorientat catre sport, dar a vrut sa devina si tanchist. Peste aceste vise, copilul Nichita a fost introdus in brigada artistica a acelor vremuri, la dansuri si cor, acolo unde rupea urechile colegilor cu lalaielile sale, chiar el recunoscand ca dintotdeauna a cantat destul de fals.
Invitat fiind in emisiune de la un radio iesean, moderata de Violeta Cincu, primarul Iasului, cel prezentat de jurnalista drept edilul iubit de jumatate din Iasi si injurat de cealalta, a inceput prin a-si lauda conditia fizica si a terminat apoteotic, sustinand ca va scrie o carte autobiografica.
„Gheorghe Nichita pare a fi o parte din visul amercian, un copil provenit dintr-o familie modesta, o persoana importanta in anul 2015. Ce vroia sa se faca copilul Gheorghe Nichita atunci cand va fi mare?”, a fost intrebarea mediocra servita de profesorul universitar la Jurnalism, Violeta Cincu.
„Intotdeauna am simtit ca am un rol important in viata asta. Am simtit de mic copil, desi ma zbateam de mic in mari neajunsuri. Nu aveam o educatie de la parinti sau de la bunici, foarte consecventa, cum se intampla astazi., Simteam in mine ca voi fi un om important. Atuci cand intram in contact cu diferite persoane imi doream sa ajung cat de mult se putea din acea activitate. In mine cautam aptitudini pentru cea doream sa fiu. Ma vedeam tot timpul actor pentru ca doream sa traiesc mai multe vieti intr-o singura viata. Ma gandeam ca pentru mine a trai personaje inseamna a trai viata personajelor. Nu m-am facut actor pentru ca nu am avut ocazia, pentru ca atunci cand a trebuit sa merg la facultate aveam deja alte lucruri care trebuiau sa ma puna in evidenta, sportul, de exmplu, mai aveam si un dosar sa plec in armata, la tancuri dupa aia am inceput sa-l decopar pe Eminescu, sa devin un pic mai rebel cu ceea ce inseamna ziua de maine. Am devenit constient ca pentru a deveni actor iti trebuie foarte multa pregatire, ori eu nu aveam asemenea pregatire. In liceu eram in brigada artistica, la dans si la cor, acolo unde cantam fals si atunci mi-am dat seama ca vocea mea imi joaca inca multe feste. In rolul de primar nu am cantat fals, ci am incercat sa tratet cu demnitate aceasta functie pe care Dumnezeu m-a ajutat sa o primesc de la cetatenii Iasului. Tin foarte mult la aceasta demnitate, cu atat mai mult cu cat viata mea a fost dureroasa si foarte grea pentru mine. De curand ma gandeam ca in viitor sa scriu o carte despre viata mea. Ea ar semana foarte mult cu Misterele Parisului. E cutremurator de greu sa vorbesti despre tine (plange). Nu pot sa vorbesc despre copilaria mea fara sa imi curga lacrimile. E foarte greu”, s-a confesat primarul Gheorghe Nichita.
