La data de 4 martie 1977, România a fost afectată de un cutremur devastator, cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, soldat cu mii de victime şi însemnate pagube materiale.
Cutremurul din ’77 a luat prin surpindere autorităţile, întrucât atunci nici preşedintele nu putea fi informat înainte de a se produce, însă acum se poate anunţa instantaneu şi la Bucureşti, specialiştii spunând că oricum următorul mare seism va avea magnitudine sub cea din urmă cu 38 de ani.
Seismul cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter produs în 4 martie 1977, la ora 21.22, a avut efecte devastatoare asupra României, în aproximativ 56 de secunde producând 1.570 de victime, dintre care 1.391 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost atunci aproximativ 11.300 de răniţi şi circa 35.000 de locuinţe prăbuşite. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti, unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.
În lipsa echipamentelor de alarmare, specialiştii Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP) au fost luaţi atunci prin surprindere. La 38 de ani de la producerea dezastrului, un seism poate fi înregistrat cu 20 de secunde înainte de a se simţi, iar la patru secunde de la producere se cunoaşte magnitudinea cutremurului.
Vezi înregistrarea audio AICI!
Radulian: La cutremurul din 1977 eram student. Ce s-a întâmplat atunci m-a determinat să continui cercetarea pe cutremure.
Directorul ştiinţific al INFP, Mircea Radulian, povestea în urmă cu doi ani că în 1977, când s-a produs cutremurul, era în zona Operei, la subsolul restaurantului Hanul Berarilor, cu un grup de colegi studenţi în anul II la Fizică.
“În prima parte nu am realizat că este cutremur, când a venit unda mai puternică am realizat că este cutremur, am încercat să ies, dar eram printre ultimii din grup. Nu pot să uit că în momentul în care am ieşit în curtea restaurantului, deşi era târziu şi se terminase mişcarea seismică, am văzut nişte plopi mari la o distanţă de vreo 50 de metri care încă se balansau dintr-o parte în alta, şi nu era efectul berii. Era un lucru impresionant să vezi aşa ceva în urma unei micşări seismice. Stăteam vizavi de Scala, acolo era dezastru, nici nu puteam să-mi imaginez că se întâmplă aşa ceva“, îşi aminteşte Mircea Radulian ziua cutremurului care avea să rămână în conştiinţa românilor.
Radulian spunea că atunci nu ştia că peste câţiva ani va lucra la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, dar ce s-a întâmplat atunci l-a determinat să continue cercetarea pe cutremure.
“Pot spune cu certitudine că faptul că s-a produs acest cutremur foarte neplăcut pentru toată lumea a fost, pentru mine şi un grup de studenţi foarte buni la învăţătură, un element destul de important care ne-a făcut să ne decidem să continuăm în cercetare pe fizica pământului, pe cutremure, practic. A fost un element important pentru noi în alegerea meseriei“, susţine Mircea Radulian.
Directorul de la INFP mai spunea că în 1977 în ţară existau doar şapte-opt staţii seismice, care înregistrau izolat. Un sistem de înregistrare a cutremurelor nu exista, fiind luată înregistrarea de la faţa locului şi analizată. În aceste situaţii, nici şeful statului nu ar fi putut fi anunţat înainte de producerea cutremurului.
“Nici nu se punea problema ca cineva să ştie, să fie anunţat, nici măcar conducătorul ţării, că ar fi un cutremur. Abia după 1977 s-a introdus o reţea telemetrată americană, foarte performantă la vremea aceea, care transmitea înregistrările în timp real prin radio la Bucureşti şi care a fost foarte utilă pentru noi. Abia în acel moment, cam prin 1980, se putea pune problema unei alarmări. Din acel moment, dacă se producea un cutremur în zona Vrancea, indiferent de ce magnitudine, era înregistrat pe instrumentele noastre din Bucureşti, unda fizică apărea mai rapid, deci o puteai vedea înregistrată pentru staţiile din zona Vrancea, ele apăreau cu câteva secunde înainte de venirea mişcării în Bucureşti. Deci cel care făcea de veghe la sistem, cum spunem noi, avea posibilitatea să vadă că în momentul acela s-a produs un cutremur şi urma să vină şi unda tehnică în Bucureşti. Se putea obţine, să zicem, această alarmare, dar prea multe nu puteam face”, arata Radulian.
Acum, spunea Mircea Radulian, de la prima mişcare se poate şti că peste 20 de secunde urmează un cutremur mai puternic, care va produce pagube. Mai mult, când se produce un cutremur, informaţia se transmite la Bucureşti de la prima mişcare înregistrată la staţiile din Vrancea.
“Prima mişcare se simte mai mult pe verticală şi nu este atât de puternică, în schimb unda a doua se simte mai puternic şi este cea care produce cele mai multe pagube. Nu contează magnitudinea, contează locul de data asta – Vrancea, unda B, care vine prima, ar ajunge cam după 20 şi ceva de secunde în Bucureşti. Unda F, a doua undă puternică, va ajunge peste alte 20 de secunde“, explică Radulian.
Directorul de la INFP spunea că alarmarea ar putea ajuta să fie oprite procese periculoase, automat să se declanşeze un sistem de blocare a gazelor, a trenurilor, a unor procese periculoase, însă pentru aceasta ar trebui o strategie şi anumite procedee, deoarece nu pot fi oprite instantaneu, pentru că sunt anumite riscuri.
Radulian mai spunea că un cutremur din Vrancea are o arie mare de impact, poate afecta suprafeţe foarte mari, incluzând Bucureşti, Iaşi, Craiova şi chiar Bulgaria şi Republica Moldova.
“Pentru România, Vrancea rămâne cea mai periculoasă din mai multe motive. Unul din ele este chiar mărimea cutremurelor mari, apoi frecvenţa lor de apariţie, faptul că apar destul de des, chiar dacă la nivel de zeci de ani, mult mai dese decât în alte zone şi datorită faptului că, fiind de adâncime, au o arie de distrugere foarte mare. În timp ce unul din Banat poate produce efecte foarte mari, dar local, un cutremur din Vrancea poate afecta suprafeţe foarte mari Bucureşti, Iaşi, Craiova şi în Bulgaria şi în Republica Moldova“, susţinea Radulian.
El sublinia că este foarte puţin probabil să se producă un cutremur ca acela din urmă cu 38 de ani, cel mai probabil putând fi vorba despre un seism cu o magnitudine sub cea din 1977.
“Calculul matematic privind probabilitatea unui cutremur este statistic, dar din păcate este vorba de o probabilitate nu foarte mare. Dacă cineva spune anul, ziua şi luna în care ar avea loc un cutremur, să fiţi siguri că nu este adevărat, nu ai cum să ştii cu o astfel de precizie când va avea loc un cutremur. E puţin probabil ca un cutremur mare să fie ca acela din ’77, foarte rar se întâmplă să ai cutremure identice. Următorul cutremur nu va semăna aproape sigur cu cel din ’77 şi din punctul ăsta de vedere poate ne mai liniştim, poate fi unul ceva mai mic“, mai spunea Radulian.
România este o ţară seismică şi tot ceea ce se face în fiecare an poate să contribuie la salvarea de vieţi omeneşti, la reducerea efectelor acestor cutremure, sublinia Radulian.
“Calculele arată că aceste cutremure mari se produc la câteva secole. Sunt perioade de timp mai active, altele mai calme, dacă ne-am lua după statistici, am fi într-o perioadă mai liniştită. Faptul că în zona Vrancea apare o acumulare de tensiune, toată lumea ştie acest lucru, că ai cutremure din astea mai mici, mai multe eliberează ceva din energie, dar numai o fracţiune mică şi asta nu înseamnă că nu vom avea cândva un cutremur mare. Asta înseamnă că fracţiunea de energie eliberată este mult prea mică faţă de cea care se acumulează. Toate cutremurele care apar în alte zone, fenomene meteo, astronomice, aceste tensiuni în plus care apar ele sunt mici foarte mici faţă de tensiunea care acţionează acolo în zona Vrancea şi atunci nu influenţează foarte mult, am putea spune că tot ce se întâmplă acolo este dirijat tot de forţele din zona Vrancea“, susţinea directorul ştiinţific de la INFP.
Sursa: Mediafax
