Luni, 27 iulie, românii îl prăznuiesc pe Sfântul mare mucenic şi tămăduitor, doctor fără arginți Pantelimon. Acesta a fost fratele spiritual mai mic al Sfântului Ilie, fiind cunoscut și ca Sfantul Ilie cel mic sau cel şchiop ori ca Pintilie Călătorul, care încearcă să-l facă pe acesta să fie mai îndurător cu crecincioșii care cădeau în păcat. Sf. Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină. Este considerat ocrotitor al medicilor și vindecător al bolnavilor. Sfântul se prăznuieşte pentru a feri gospodăriile de grindină şi pentru a aduce noroc celor care călătoresc. În acelaşi timp, Sf. Mucenic alungă pagubă, teama şi neliniştea din casele celor care-l cinstesc prin rugăciune, dăruind săracilor poame, pepeni, dovlecei şi porumb.
În această zi, trebuie încetate muncile agricole. Este bine să fie prăznuit acest sfânt pentru tămăduirea bolilor şi pentru prevenirea frigurilor. Orbii şi şchiopii trebuie să-l cinstească în acestă zi, pentru a le uşura suferinţa. În ziua praznicului se mănâncă preparate din porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi peste iarnă.
Credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le dăruiască şi la anul multe fructe, iar poamele să nu fie viermănoase. De asemenea, Pantelimon însoţeşte vara şi o roagă să revină în anul următor tot atât de mănoasă, ca în anul precedent.
Se zice că în ziua de Sf. Pantelimon, cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească, iar frunza teiului se întoarce pe dos, semne că vara se duce şi lasă iarna în locul ei.
Credința populară este că oamenii care lucrează în ziua de Sf. Pantelimon sunt condamnaţi să se îmbolnăvească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie.
