Prof. dr. Camelia Gavrilă, președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, sintetizează urgențele și dificultățile școlii românești. De asemenea, deputatul subliniază și importanța școlii, în sensul ei cuprinzător, generic, pentru o comunitate ca element unificator, dincolo de efervescența problemelor sociale, de infrastructură, număr de manuale, dincolo de dificultăți, rezultate bune sau modeste, de succesul elevilor sau probleme „cu rest”, ce se cer, însă, abordate cu responsabilitate.
„Educația este unul din elementele comune care definesc un popor, o comunitate, fiind zona de coagulare a ideilor, a dezvoltării și a inovării pentru bunăstarea și siguranța comunităților, iar semnificațiile și influențele ei au asigurat sentimentul de apartenență, de includere valorică, dar și libertatea individului de afirmare și evoluție personală sau socială. O comunitate în ansamblul ei are nevoie de siguranță, de libertate și dezvoltare, elemente date de educație, prin arhitectura, evident simbolică în acest context, numită școală”, a declarat deputatul ieșean.
Școala românească, un motor pentru o comunitate unită, cunoaște, însă, și unele probleme, dificultăți inerente, mai mult sau mai puțin măsurabile, dar nu mai puțin importante:
- Relația dintre politică și educație
Fiecare schimbare politică aduce cu sine inevitabile modificari și în educație, fie că vorbim de legislație, programe și strategii guvernamentale, metodologii, dar și numiri de directori și inspectori, uneori propuneri „mesianice” pentru a găsi soluția finală într-un domeniu atât de complex. Educația adevărată a modelat mereu un spirit liber, al descoperirii și interogației critice, al zbuciumului interior pentru cunoaștere, cultură, înțelegere. De multe ori, politica și politicile educaționale înguste au limitat această mișcare educațională, iar școala a rămas un simplu instrument pedagogic, informativ și mai puțin formativ, mecanic, nu creativ, detașat de menirea și esența sa fundamentală, fără privirea în perspectivă spre dezvoltarea comunității, a umanității, în general. Astfel, orice abordare politică trebuie să aibă măsură și temei, păstrând elementele de continuitate și valorile specifice educației românești, adăugând firesc accente, soluții, modernizări necesare și logice.
- Școala – mediator educațional între agenții economici și formarea individului
Școala este una dintre instituțiile centrale pentru o comunitate, cu roluri bine definite și specifice, precum cel de mediator între agenții economici și mecanismele de formare complexă a tinerilor, în vederea integrării în muncă, în profesie, dar și în spațiul civic, social, multicultural deseori.
Plecăm de la premisa că este necesar ca școala să reprezinte principalul traseu de formare al ființei umane, spre un rol social util în comunitate. Tema generală care se discută în mediul public vizează orientarea școlii către antreprenoriat, către o formare profesională de calitate, în acord cu evoluțiile mediului economic, social, cultural. Locurile de muncă presupun o anumită dinamică, fiind elemente ce au valențe diferite de la an la an și, implicit, necesită competențe diferite. Mediul de afaceri evoluează în contexte naționale și internaționale diverse, imprevizibile uneori. De aceea școala și educația trebuie să ofere multiple oportunități de formare și adaptare, dincolo de presiunea și logica economică a momentului, dincolo de formarea și calificarea pentru o zona îngustă. Trăim într-un univers dinamic, iar adaptabilitatea și flexibilitatea profesională, competențele multiple sunt absolut obligatorii.
- Respectul, înțelegerea, toleranța și școala – opțiune pentru valori
Respectul, politețea, înțelegerea sunt virtuți aproape uitate, trecând pe un loc secund în ultima perioadă, chiar și în relația cu școala. Respectul înseamnă o atitudine caracterizată de stimă și înțelegere față de cel de lângă tine, politețea și decența asigură un mod elegant de comunicare. În contextul educației, indiscutabil, trebuie să existe o relație strânsă de colaborare între actorii implicați, dar mai ales respectul față de dascăli, față de instituție, accentul pus pe valori, pe formarea caracterului sunt condiții pentru ca școala să își poată îndeplini scopul pedagogic și menirea de a forma oameni de calitate, de caracter. Ne dorim o școală și a valorilor, nu doar a științei și a cunoașterii.
- Autoritatea locală – sprijin necondiționat pentru școală
Pentru că ceea ce numim astăzi o școală de calitate să fie pilonul central într-o comunitate este nevoie, ca pe lângă respect și eliminarea influențelor excesive ale politicii, să existe o susținere constantă din partea autorităților locale, prin proiecte de dezvoltare a infrastructurii, prin programe de sprijinire a elevilor dezavantajați social, financiar, logistic, prin preocuparea pentru atractivitatea domeniului pentru dascălii buni și dedicați profesiei. Autoritatea locală în raport cu școala trebuie să fie un partener autentic, atent și implicat, axiomă a unui demers educațional de succes.
- Dimensiunea europeană a școlii
Într-o lume a globalizării nu se mai vorbește doar despre o comunitate locală, națională, deoarece ea prinde contur și în afara granițelor, ca o comunitate europeană amplă. Așa cum am subliniat anterior, școala reprezintă unul dintre elementele centrale într-o comunitate, în matricea spirituală, identitară a unui popor. Dacă vorbim despre o comunitate largă și complexă, multiculturală, la nivelul Uniunii Europene, se poate discuta și despre importanța unei dimensiuni europene a școlii, ca element central educațional în formarea tinerilor pentru această comunitate simbolică a secolului, ce transcende granițele țării.
Școala românească poate să fie parte a unei școli europene prin colaborări cu alte instituții și universități, prin parteneriate, schimburi de experiență, proiecte, valori și principii comune, prin interacțiuni care să ducă la dizolvarea prejudecaților, a diferențelor majore, a stereotipurilor, printr-un transfer de modele, strategii și soluții educaționale din tot spațiul european.
- Fluviul de documente
Ca și în alte domenii, noul management public, inclusiv în spațiul educațional, este copleșit de abundența de documente, de birocrație excesivă, formalism, iar succesul și valorificarea unor idei, a unor soluții creative, a unor demersuri noi, inedite, care să dezvolte școala, riscă să fie blocate înainte de a fi analizate sau experimentate. Fluviul de documente și hățișurile birocratice îngreunează din ce în ce mai mult scopul esențial al școlii, activitatea profesorilor, proiectele valoroase ale instituției, care ar putea aduce un plus de coagulare și unitate într-o comunitate.
„În ansamblul său, școala trebuie să fie motorul de dezvoltare al unei comunități unite, dacă sunt respectate valori, principii și valențe, precum: încercarea de a diminua efectele politicului asupra educației, realizarea unui echilibru între simbolistica și permanența idealurilor școlii, pe de o parte, și adaptabilitatea acesteia la cerințele pieței, la presiunea prezentului, orientarea spre valori de tipul înțelegerii, al colaborării, al respectului sporit față de cei din jur – profesori, pedagogi, colegi – toleranță, respectul diversității, realizarea unui parteneriat stabil și eficient cu autoritatea locală, diminuarea birocrației în activitatea didactică sau pentru realizarea proiectelor, a marilor idei, soluții sau programe de dezvoltare.”, a declarat deputatul PSD Iași Camelia Gavrilă, într-o evaluare critică, succintă asupra unor probleme ale educației, la început de an școlar.
