Creştinii din România sărbătoresc Sânzienele, în fiecare an, pe 24 iunie. În popor, se credea că noaptea dinainte este una magică, în care toate minunile sunt posibile. Tot în această noapte atât forţele binelui cât şi cele ale răului ating apogeul. Numele de Sânziene provine de la zeiţa romană Santa Diana, patroana vânătorilor şi a pădurilor. Totuşi, Sânzienele sunt cunoscute şi sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. Semnificaţia acestei sărbători este una a iubirii şi a fertilităţii. Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze. Această sărbătoare este una a Soarelui, a dragostei, dar şi a poftei de viaţă. Dacă ar fi să ne luăm după legende, acestea spun că Sânzienele sunt nişte fiinţe foarte frumoase care trăiesc pe câmpii sau în păduri. Ele se prin în horă şi conferă florilor sau buruienilor întrebuinţări deosebite. Plantele devin de leac, care să ajute oamenii să amelioreze sau să vindece toate bolile. Mai mult, în noaptea aceasta, Zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ, cânta şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite şi contribuie la înmulţirea animalelor şi a păsărilor. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, Sânzienele tămăduiesc bolnavii şi apăra semănaturile de grindină. Există superstiţia conform căreia persoanele care nu le sărbătoresc corespunzător această zi vor ajunge să supere Sânzienele, care se răzbuna pe femeile care nu sărbătoresc ziua dedicată lor, pocindu-le gura. Totuşi, nici bărbaţii nu scapă uşor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele vor suferi pedepse îngrozitoare. În unele regiuni din ţară încă se ţine tradiţia de Sânziene, când fetele de măritat culeg flori de sânziene de pe câmp şi le împletesc cununi. Mai apoi, fetele aruncă peste case coroniţele. Iar dacă acestea se lovesc sau ajung să se agaețe de horn, acest lucru înseamnă că urmează o cununie în cel mai scurt timp. În zorii zilei de 24 iulie băieţii se adună în cete şi bat satele în lung şi în lat cu flori de sânziene la pălării. Tot atunci se alege Drăgaica, dintr-un grup de şapte fete. Aleasă trebuie să fie cea mai cuminte, cea mai frumoasă, dar şi cu cea mai bună inima dintre toate. După ce fata este aleasă, aceasta este împodobită cu spice de grâu în timp ce restul tinerelor se îmbracă în alb. Mai apoi, alaiul porneşte prin sat. La fiecare răscruce, fetele fac o horă şi încep să cânte voioase. Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se referă la roua din noaptea de Sânziene. Despre aceasta se crede că ar avea proprietăţi miraculoase. Unele persoane mai numesc sărbătoarea de Sânziene şi Amuţitul Cucului. Dacă acesta încetează din cântat înainte de Sânziene, vara va fi una secetoasa. Pentru ca oamenii să fie sănătoşi şi a avea spor la munca câmpului, aceştia se încingeau peste șale cu tulpini de cicoare.