Astazi, cand timpurile s-au inasprit, privesc frenezia toamnei ce-si scutura frunzele ingalbenite peste capetele acoperite ale trecatorilor. Cu totii sunt grabiti. Pare ca niciunul nu mai ridica ochii catre cer, contempland un copac golit de amintiri.
Frunzele strivite sub pasii zoriti de octombrie reverbereaza in ecoul toamnei trecute. Din cand in cand un copil zglobiu ridica de pe asfaltul lipicios o frunza sfaramitata privindu-i forma geometrica si zambind de dupa masca.
Aproape nimeni nu se opreste sa priveasca in jur la spectacolul de forme si culori, cu totii se indreapta spre metrou, manati parca de acelasi gand- sa se grabeasca.
Insa, aceeasi toamna nu se mai intoarce in timp si cine stie cati dintre noi mai prindem sa traim o experienta viitoare.
Pe o banca indosita doi indragostiti sfideaza atmosfera sumbra prin rasetul lor tineresc, umpland aerul de ecouri, pare-mi venite de undeva din timp.
Asemeni lor eram si noi deunazi, cand gandurile erau mai putine si oamenii mai radiosi si de sub bolta stejarului batran frunze ni se prindeau in par, imartasind traire.
Ne legam prietenii din bucuria dialogului liber si al caldurii strangerii de mana, pe vremea cand chipul ne era descoperit de zambete senine.
Dar iata, astazi ,oamenii au uitat cum sa se priveasca-n fata, zambetul a luat locul surasului crispat.
Si totusi, toamna a ramas la fel ca altadata, vibranta si sofisticata, cu mii de forme si culori.
Dar noi, oamenii, oare ne-am schimbat?
Simtim toamna altfel de aceasta data?
Ma incred in oameni ca inca isi mai aduc aminte de zilele tarzii de toamna cand in parcuri se plimbau tinandu-se de mana, raspandind zambete increzatori.
Toamna e despre noi si despre experienta vietii, e inca acolo, afara, in mirosul pamantului si in nebunia de culori; suntem parte din povestea lumii ei.
In nostalgia gandurilor pastrez acest inceput de altfel de toamna, ca pe un reper al timpului, cand, se pare ca am uitat cumva de noi.
Iubesc toamna cu oameni frumosi si fete zambitoare ce se privesc in ochi si-si spun: ” Toamna ne-a unit, atat in forme cat si in culori!”
Alina BURSUC
