Undeva, in tinutul Harlaului, la numai 80 km de targul Iasilor, la 520 metri altitudine (cea mai inalta cota locuita din judetul Iasi), se afla o amenajare ecoturistica de trei stele. Intr-un parc dendrologic, intr-o plantatie a carei varsta depaseste 40 de ani si este compusa din molid, brad, mesteacan, stejar, fag si alte esente, pe malul unui lac, a fost constituit un amenajament turistic, cel mai curat si cel mai elegant loc de cazare si restaurant dintr-o zona cu un diametru de 50 km.
Loc linistit si tihnit unde oferta turistica este deosebit de generoasa, dar daca-mi este ingaduita licenta, “pour le conaisseurs”.
In aceasta regiune a tarii mele, trecutul este….prezent, si se manifesta atat in monumentele istorice laice si religioase cat si prin credinta localnicilor ca Stefan cel Mare si Sfant, Petru Rares, Ghiculestii, Cantacuzinii, Crupenschi, Raresoaia, Coroi si altii de teapa lor sunt prezenti, sunt printre cei care salasluiesc acum pe aceste meleaguri si stau la sfat sau “la un pahar de vorba” cu contemporanii.Traiesc un sentiment acut de contopire cu toti cei care au fost, sunt si vor fi locuitori ai meleagului.
Iar peste toti si toate este veghea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe ale carui sfinte moaste adihnesc in racla intocmita din argint curat de un mester evreu din Bucuresti si sunt gazduite de biserica din Feredeni cu hramul Adormirea Maicii Domnului.Sfantul poarta catre Stapanul cel Mare atat rugile si rugamintile dreptcredinciosilor cat si cele de mai putina lauda luate din spovedaniile acelorasi inchinatori.
Locul de care va vorbesc ingaduie celor care stiu sa inteleaga o intalnire cu sufletul si, daca au credinta si pot descifra semnele prezente la tot pasul, cu Dumnezeu.
Dar eu as vrea sa va fac o invitatie la o seara cu povesti, in jurul unei mese care numai rotunda nu este, sau in jurul unui foc de tabara, cu luna oglindita in lacul de care pomeneam(ba n-am pomenit insa o fac acum: parcul de care vorbeam este pe malul unui lac-laculet).
Daca m-ar intreba cineva eu as crede ca pot sa asez o masa care sa tina cont de ceea ce v-am povestit pana acum, de specificul locului si mai ales de gusturile neamului din care fac si eu parte. Vreti sa auziti si dumneavoastra? Atunci ascultati:
Incepem cu niste afumaturi de porc si de curcan, “chinuite” de mine macar trei zile intr-un bait a carei reteta eu am luat-o dintre “ale lu’ tata”, dar am mai alintat-o putin.Toate cate reusim sa le adunam, le asezam pe niste talgere facute din lemn de paltin. Nu uitam sa adaugam niste branza de burduf, oleaca de zacusca (“Zacusca lui Gheorghita” ) si, sigur ca da, ati ghicit, cateva cepe rosii sparte cu podul palmei si presarate cu putina sare. La asa inceput nu se poate bea decat o tuica de prune facuta de prietenul meu Ghita(“Tuica lu’ tata”) la cazanul din Radeni. 50 de focuri !Pentru obrazurile mai subtiri(a se citi “feminine”) avem o afinata ! Buna si asta!!!
Dupa trei tuici (care nu poate, se opreste dupa prima sau a doua) si nu mai multe, facem o pauza si-l rugam pe parintele Danut, parohul de la Feredeni, sa ne spuna minunata poveste adevarata a Sfintelor Moaste ale Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si mai ales cum au ajuns in biserica din Feredeni. Daca nu este parintele Danut va spun eu povestea, ca o stiu, dar sfintia sa o spune mai frumos, chit ca-i mai tanar ca mine cu….multi ani.
Dupa asa o poveste frumoasa trecem mai departe si aducem la masa raciturile de cucos in strachinile facute de mesterii olari din Poiana. Dar pentru ca acesti mesteri nu prea mai sunt iar cei care mai sunt nu mai fac oale si deci nici strachini, punem raciturile in oale facute de alt prieten al meu, Costel Popa de la Olari, mai la deal de Horezu. Daca vreti sa va spun cum fac raciturile, va spun: cu grija si cu oleaca de suflet.Inafara de cele doua ingrediente, facem asa : un cucos de macar doi ani, pus la fiert de dimineata, la foc miiiic, mic , cu oleaca de zarzavaturi-radacini( nu uitam telina-barbatii stiu de ce….dar stiu si femeile). Sare, piper dupa gust , si ingredientul secret descoperit de mine. Dupa ce a fiert cucosul bine, cam pe la apusul soarelui, adaugam la zeama usturoi-mujdei si apoi punem raciturile la prins in oalele prietenului Popa de la Olari de Valcea si le asezam la rece in camara. Asta se face cum ar veni vineri si noi le mancam sambata seara. La raciturile de cucos nu se poate bea decat un vin subtire, usor si chiar zglobiu, cum ar fi Zghihara facuta la Husi sau Roze de Cetatuia, sec.Zghihara de preferinta facuta in 2007 de alt prieten al nostru, Andronic pe numele sau, oenolog din Basarabia dar “transplantat” la Husi si de curand la Cotnari. Mester mare!
Roze-ul de Cetatuia este facut de alt prieten al nostru, parintele Arsenie de la manastirea cu acelasi nume ca si vinul (sau o fi invers ?). Si sfintia sa mester bun!
Acuma ar merge niste sarmalute din piept de gasca facute dupa reteta lui badia Sadoveanu, imbunatatita de mama prietenului Vasile Duban, din Vatra Pascanilor, Dumnezeu s-o ierte !..,iar noi sa traim si s-o pomenim!
Cum le fac ? Bine, cat le gustati eu va spun : piept de gasca, tocat nu foarte marunt, amestecat cu orez, ceapa undita, sare si piper si….ingredientul meu secret. Invelim amestecul (eu nu stiu sa fac asta dar am ajutoare de nadejde) in foi de varza sau de vita de vie, si facem niste sarmalute, nu mai mari decat jumatate din degetul meu cel mare (cartuse le spunea bunica Aglaita, mama lui mama).
Asezam “cartusele” intr-o oala de lut, daca se poate facuta de mos Castana Jenica din Dumesti de Vaslui. Daca nu, e buna si cea facuta de “regele” Ifrim din Schitul Stavnic, de langa Voinesti. Nu punem apa la fiert, ci zeama de gaina. Oala o punem la fiert in cuptor, dupa ce am copt painea: le punem la amiaza, inchidem gura cuptorului, si mai umblam la ele doar seara, inainte de a le aduce la masa. Pe strachina pe care asezam sarmalutele calde punem si doua linguri de smantana adevarata, pe care ne-o imprumuta Dana, o vecina. Putem sa nu schimbam vinul : e buna Zghihara !
Mai facem o pauza, mai rasuflam, mai povestim !Mai ascultam o gluma si ne veselim tot mai tare…De oarecare ajutor la starea de veselie este si vinul prietenului Andronic, basarabeanul, nu l-ati uitat, sper!
Acuma ar fi buna o plimbarica pe malul lacului si apoi ne strangem in jurul focului de tabara pregatit déjà de Costache.Costache, da-i foc !!….Putem sa si cantam ceva …”Calugarul din vechiul schit” sau “ Pe umeri pletele-i curg rau”……Cei care au voce…si ureche. Daca nu cantam noi, il ascultam pe Costica Padure de la Parcovaci…Lautar mai brunet dar mester si el…
Ne intoarcem la masa pentruca s-a pus déjà “iepurasul” la gratar, cu garnitura de cartofi la cuptor “a la Maresalu’” si harbuz murat. “Iepurasul” este muschiulet de purcel, tinut de mine in bait, cu forta, doua zile. Baitul cuprinde aproape toate mirodeniile si, bineinteles, ingredientul meu secret. La acest moment schimbam neaparat vinul si bem un negru vartos, un Cabernet Sauvignon, sau un Merlot catifelat dar sec. Poate fi si un Pinot Noir….Avem la Poiana de toate. Nu-l uitati pe Costica Padure, brunetul din Parcovaci…
Dupa “iepuras” ne intoarcem la focul care s-ar fi potolit intre timp daca nu l-ar fi atatat smecherul de Costache. Asta ca sa va faca dumneavoastra placere…Aici ne aduc fetele placinte “poale-n brau”, scoase din cuptor oleaca mai inainte. Calde si pufoase ! (placintele, ce credeati ?).Eu va propun la placinte o “Busuioaca de Bohotin”, care nu-i “Busuioaca” dar va asigur eu ca e buna…Si merge bine la placintele de care am facut vorbire.
Cum vi s-a parut masa propusa de mine ? Eu va asigur ca o sa o tineti minte.Pentru gustul foarte bun, pentru povestile frumoase spuse si ascultate, pentru vinurile bine alese si potrivit racite , pentru voia buna declansata, pentru placerea si dragostea cu care ne primim oaspetii. Sa nu ne credeti pe cuvant: veniti si incercati !
Cam aceasta este povestea unui loc încărcat de spiritul, gastronimia si udatura rece din carafele moldovenesti, aruncat sub liziera unei paduri de dupa dealurile Harlaului, spusă „cu gandul cel bun si inima curata” de Sorin Coteanu, prietenul nostru care isi asteapta oaspectii cu bratele deschise la Complexul Turistic Poiana Deleni.
Şi cum Sarbatorile de iarna s-au si introdus in casele moldovenilro, pe langa celelalte pregatiri, mai este nevoie si de o masă întinsă îmbelşugată, cu mancare gustoasa, de calitate, gatita dupa gusturile de altadata, drept pentru care, prietenul nostru s-a desprins putin de lânga masa incarcata de povesti si ne-a adus celebra lui lista dupa care-ti lasa gura apa, al carui continut va invitam sa-l devorati si dumneavoastra.
G A S T R O N O M I E T R A D I Ţ I O N A L Ă
“R E ŢE T E L E LU’ T A T A”… adaptate, actualizate şi imbunătăţite, dar mai ales respectate
1. “Zacusca lui Gheorghiţă”cu bureţi …. borcan 300 g — 13 lei
borcan 600 g – 25lei
2. Ruladă de brânză cu mere ………………………… 48 lei / Kg
3. Pastramă de oaie …………………. ……………… 56 lei / Kg
4. Pastramă piept curcan…………………………………. 85 lei / Kg
5. Muschiulet de vita copt si afumat………………………… 125 lei / Kg
6. Muschi de vita copt si afumat……………………………… 74 lei / Kg
7. Muşchi file de porc ………………………………… 58 lei / Kg
8. ”Iepuraş” afumat(Muschi de porc-gen MONTANA)… 62 lei / Kg
9. Ruladă de piept de pui – cu pui……………………. 68 lei / Kg
10. Ruladă de piept de pui –cu ciuperci………………. 68 lei / Kg
11. Cârnaţi de casa-oaie,porc,vita ……………………. 44 lei / Kg
12. Cârnaţi uscaţi……………………………………… 60 lei / Kg
13. Slanină afumată……………………………………. 25 lei / Kg
14. Piept de porc afumat ……………………………… 45 lei / Kg
15. Răcituri de cocoş………………………………………………. 41lei / Kg
16. Placinta cu ficat de porc…………………………………….. 44 lei / Kg
17. Placinta cu carne(pui,porc, vita, amestec)…………….. 44 lei / Kg
18. Turte cu julfă………………………………………. 65 lei / Kg
cu nucă……………………………………………………… 48 lei / Kg
19. Cozonaci
( cu nucă, cu mac, cu cacao, cu rahat, simplu)…………. 21lei / Kg
20. Tort de mere cu frişcă…………………………………………. 39 lei / Kg
21. Tort de portocale( portocale, ananas, kiwi)……………. 60 lei / Kg
22. Ştrudel cu mere …………………………………….. 43 lei / Kg
23. Trigoane cu nucă ……………………………………. 48 lei / Kg
„Am considerat întotdeauna că este o datorie a mea să transmit semenilor mei ceea ce ştiu şi mai ales ceea ce pot să fac. Se pare că acum a venit clipa în care să împărtăşesc şi altora – în forme aspectuoase, gustoase şi plăcut mirositoare – cele preluate şi însuşite de mine în tronsonul gastronomiei tradiţionale.
Reţetele, şi mai ales „combinaţiile”, le-am preluat, uneori le-am „furat”, de la bunii mei care acum nu mai sunt, de la meşteri tradiţionali locali, de la meşteri de pe alte meleaguri ( nemţii au fost preparatori excelenţi în acest domeniu), care şi-au încrucişat, într-un fel sau altul, cărările cu ale mele.Tuturor le sunt recunoscător, şi vă asigur că după ce o să gustaţi din rezultatele muncii mele, şi dvs. o simţiţi nevoia de a vă manifesta recunoştinţa.
O combinaţie optimă între materiile prime alese cu grijă, mirodeniile utilizate şi timpii de preparare conduce la obţinerea unui produs final savuros, cu gust şi aspect tradiţional, asa cum îl prepara tatăl meu, tatăl tatălui meu, şi aşa mai departe, înapoi în timp, până acolo unde memoria noastră nu mai ajunge, dar de unde ne sunt transmise semnale „de bun gust”. Toate cele spuse mai sus trebuie însă neapărat însoţite şi „înmuiate” cu suflet şi cu dragoste.
Toate produsele sunt naturale, fara adaosuri sintetice, fara „E”-uri, realizate dupa retete traditionale( unele preluate cu vorba buna altele furate), mai completate si alintate dupa priceperea mea, dar mai ales facute cu dragoste si respect pentru consumatori(am vrut sa spun „cunoscatori”)! Nu ma credeti pe cuvant : gustati-le si apoi mai vorbim! Pentru comenzi, nu ezitaţi să mă apelaţi la telefon 0722637248 si voi raspunde foarte prompt. Livrarea comenzilor se face la locul specificat de dvs.in zilele de 22,23,24 decembrie. Se onoreaza, dupa acelasi sistem, si comenzi pentru Revelion. De preferat ca solicitarile dvs. sa fie de cel putin 1 kg. din produsul dorit. Asta pentru ca sigur o sa mai vreti si sa nu fac doua drumuri… Cu deosebita stima, cu gandul cel bun si inima curata, raman al dvs. prieten si furnizor de placeri gastronomice traditional-romanesti, Sorin Coteanu”
