Dupa aproape 8 ani de procese in care a fost prinsa administratia locala din comuna Tibana, BRD şi societatea GRIZZLY a fostului consilier judeţean, Laurenţiu Popescu, cel care a vandut cladirea in care functioneaza institutia, lichidatorul judiciar scoate sediul Primariei la vanzare, iar alesii sunt scosi in colbul ulitei.
Situatia litigioasa din comuna Tibana dureaza de vreo 3 mandate. Fostii primari, Dănuţ Spiţă şi Maria Diaconu, precum şi consilierii locali, sunt acuzaţi de faptul că ar fi mijlocit unui privat, în contra unor sume de bani şi a unei vile, să obţină de la bugetul local, suma de 8 miliarde de lei vechi, bani cu care a fost cumpărat actualul sediu al primăriei. Acest aspect este întărit şi prin rezultatul unei evaluări externe, potrivit căruia, valoarea de inventar a clădirii şi a terenului, se ridică cu puţin peste un milion de lei vechi. Practic, supraevaluarea imobilului s-a făcut la un preţ de şapte ori mai mare decât cel real. Peste toate acestea, în ciuda plăţii integrale a clădirii, administraţia publică din Ţibana nu este proprietara de drept a acestui bun, acesta fiind ipotecat la bancă, în contul unei creanţe pe care societatea GRIZZLY, a fostului consilier judeţean, Laurenţiu Popescu, vânzătorul acestor bunuri, o are încă la BRD. În ciuda situaţiei juridice confuze a clădirii şi terenului, consiliul local din Ţibana a făcut această investiţie fără nici un amendament. Până în acest moment, această tranzacţie nu a făcut obiectul vreunei cercetări penale sau a vreunui control din partea instituţiilor abilitate, care par adormite într-o profundă nepăsare.
Practic, fostii edili au fost păcăliţi ca nişte novici, să cumpere un imobil în care astăzi funcţionează primăria, cu suma de 8 milioane de lei vechi, în ciuda faptului că imobilul respectiv era ipotecat la bancă, în contul unor creanţe ale firmei de la care a fost cumpărat. Cumpărat este mult spus, în condiţiile în care bunul imobil nu a fost dobândit de drept în contra sumei de 8 miliarde de lei, acesta constituindu-se în continuare ca garanţie în contul creanţei de peste 65 de mii de lei, şi făcând obiectul unor licitaţii susţinute de bancă în vederea valorificării acestuia în scopul acoperirii creanţei. În ciuda acestei gafe impardonabile, nici una dintre persoanele care au luat o astfel de decizie care frizează cea mai crasă prostie sau, potrivit martorilor, cel mai oneros contract pentru bugetul comunei dar în acelaşi timp o mită frumuşică pentru aleşii locali, nu a suportat nici o consecinţă, atât pe linie administrativă cât şi penală.
Povestea acestui demers menit să arunce încă o umbră peste actul administrativ foarte precar, atât trecut cât şi prezent, de la nivelul comunei Ţibana, începe în luna martie 2007, atunci când primăriţa Maria Diaconu se hotărăşte să lase în urma ei o primărie impunătoare şi mult prea costisitoare pentru cei câţiva funcţionari publici. Motivaţia atât de trâmbiţată de primăriţă înainte de această achiziţie cu cântec a fost aceea de a comasa principalele instituţii de interes public sub acelaşi acoperiş Primordial pentru acest demers a fost aducerea dispensarului comunal în incinta aceleaşi clădiri pentru ca localnicii să nu mai fie nevoiţi să aştepte o consultaţie în condiţii de mizerie.
„Subsemnata Diaconu Maria, primar al comunei Ţibana, aduc la cunoştinţă Consiliului Local Ţibana că la momentul actual ne confruntăm cu două probleme de primă urgenţă, şi anume sănătatea şi şcoala. Dispensarul uman funcţionează într-o clădire foarte veche, susţinută de piloni de lemn care stă să se prăbuşească în orice moment. La o populaţie de 7600 de locuitori este necesar asigurarea a cel puţin patru cabinete de consultanţă, o sală de aşteptare de capacitate mare şi un cabinet de tratamente. Prin achiziţionarea clădirii de la SC GRIZZLY SRL am putea rezolva problema sănătăţii în comună, transformând o parte din clădire în dispensar uman cu intrare separată, iar cealaltă parte de clădire să o transformăm în sediu de primărie”, îşi argumenta demersul la acea vreme, Maria Diaconu. Dispensarul comunal nu a ajuns niciodată să funcţioneze în clădirea pe care vechea administraţie a achiziţionat-o sub forma cele mai mari ţepe care a existat la nivelul vreunei comune.
Practic, dezmăţul pe bani publici se extinde pe suprafaţa a 6 camere la demisol, 12 camere la parter şi 11 camere la etaj, inclusiv o cameră de protocol de peste 60 de metri pătraţi. În timp ce „ţăranii” se îngrămădesc cu copii la consultaţii în spaţiul insalubru al dispensarului comunal sau dârdâie în casă de frig şi foame, aleşii Ţibanei se desfată în aceste spaţii dotate cu tâmplărie din PVC, pardoseli din gresie de import, parchet laminat, zugrăveli în var lavabil, grupuri sanitare echipate cu obiecte sanitare de import, camere echipate cu calorifere din aluminiu şi centrală termică.
Demersul primarului Maria Diaconu se concretizează în luna mai a anului 20007, atunci când este adoptată hotărârea nr. 19, privind propunerea Consiliului Local pentru aprobarea de investiţii pentru achiziţionarea clădirii de la fostul I.A.S. iar ulterior, la cabinetul notarului Iulia Păduraru se semnează un antecontract de vânzare cumpărare între SC GRIIZZY SRL şi Consiliul Local Ţibana. În momentul semnării antecontractului, societatea se declară de acord în faţa notarului să primească suma de 180 de mii de lei drept avans din preţul total de 800 de mii, care urmează să fie achitat integral prin ordin de plată până în luna iunie 2007. În ciuda faptului că reprezentantul firmei GRIZZLY declară sub sancţiunea art. 292 din Codul Penal că terenul şi clădirea nu formează obiectul vreunui litigiu, „dar este ipotecat în favoarea BRD Iaşi, ipotecă pe care mă oblig să o achit şi să o radiez”, reprezentanţii Primăriei Ţibana au achitat suma de 800 mii lei până la ultimul leu, fără să fie deranjaţi în vreun fel de situaţia juridică în care se găsea bunul contractat. Mai mult, notarul aprobă cu ochii închişi această tranzacţie acoperită de sarcina creanţei.
„Trebuia să verifice la încheierea contractului de vânzare cumpărare dacă societatea respectivă avea datorii. Trebuiau să solicite un certificat de neurmărire fiscală. Peste lipsa documentelor care ar fi trebuit să stea la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, atât cumpărătorul cât şi notarul nu au făcut diligenţele necesare pentru verificarea situaţiei juridice a clădirii în care funcţionează primăria. Acest contract este anulabil din start”, declara pe atunci, prefectul Dragomir Tomaşeschi.
Motivul pentru care a existat toată această grabă în derularea contractului de vânzare cumpărare, poate să se ascundă în declaraţia explozivă a unui consilier local. „Laurenţiu Popovici a dat câte 40 de milioane la fiecare consilier, lui Dănuţ Spiţă, viceprimar pe atunci, i s-au dat şi lui nişte milioane bune iar primăriţei, Maria Diaconu, i s-a construit o vilă în Valea Adâncă”, ne-a spus Gheorghe Onu, consilier local în cadrul primăriei Ţibana.
Consiliul Judeţean Iaşi nu este străin de această situaţie. Banca Română de Dezvoltare, prin Corpul de Executori Bancari al BRD, trimite spre înştiinţarea Consiliului Judeţean Iaşi, la data de 1 aprilie 2009 (!!!) o comunicare prin care se face cunoscut faptul că SC GRIZZLY SRL, cea de la care s-a cumpărat sediul primăriei, reprezentată prin Laurenţiu Popescu, fost consilier judeţean „înregistrează o datorie restantă faţă de BRD-GSG Iaşi în sumă de 65.414 lei la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi până la stingerea integrală a creanţei. Având în vedere faptul că debitorul nu şi-a achitat datoria faţă de BRD -GSG SA, am demarat procedura de executare silită. În cazul în care nu va da curs somaţiei să ne îndestulăm creanţa prin valorificarea garanţiei constând în cămin C13 – sediu administrativ, cu suprafaţa construită de 384 mp, suprafaţa utilă de 908 mp şi teren în suprafaţă de aproximativ 5 mii de metri pătraţi, situat în comuna Ţibana”. Totodată, executorul băncii specifică faptul că în momentul în care s-a deplasat în teren pentru a identifica imobilul supus executării, a constatat că „acolo îşi desfăşoară activitatea Primăria comunei Ţibana în baza unui antecontract de vânzare cumpărare încheiat între Consiliul Local Ţibana şi SC Grizzly SRL”. Înştiinţarea făcută către Consiliul Judeţean a succedat somaţia de plată trimisă în luna noiembrie 2008, debitorului ipotecar SC GRIZZLY SRL, prin care i se aduce la cunoştinţă executarea dispusă de bancă pentru recuperarea creanţei. Ulterior somaţiei, banca şi-a rezervat dreptul de a face o evaluare în privinţa stabilirii valorii de piaţă a clădirii în care funcţionează Primăria Ţibana, în vederea scoaterii acesteia la licitaţie. Potrivit evaluării, efectuate la sfârşitul lunii aprilie 2009, valoarea de piaţă a proprietăţii a atins suma de 1,1 milioane lei, echivalentul a peste 272 mii euro. Practic, înainte de existenţa construcţiei care face obiectul litigiului între SC GRIZZLY SRL şi BRD, fără ca Primăria Ţibana să fie cuprinsă în conţinutul juridic decât ca notificare către o speţă care funcţionează în calitate de chiriaş în respectiva clădire cumpărată din banii localnicilor, fără a avea drept de proprietate asupra ei, pe acel teren a funcţionat Ferma Ţibana care a fost dezmembrată pentru a face loc investiţiilor cu noroc ale lui Laurenţiu Popescu. Un alt fapt important de evidenţiat în acest jaf pe banul public, reiese şi din concluziile evaluatorului băncii, „La data inspecţiei în teren şi a evaluării clădirii în care îşi desfăşoară activitatea Primăria Ţibana, care deţine Antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1253 din 29 mai 2007, încheiat între SC „GRIZZLY” SRL în calitate de promitentă vânzătoare şi Consiliul Local Ţibana în calitate de promitent cumpărător, cunoscând faptul că imobilul este ipotecat către BRD”. Practic din toate documentele reiese faptul că aleşii locali s-au băgat în cunoştinţă de cauză într-una dintre cele mai urâte aranjamente pe bani publici.
