Pentru a departaja implicarea de pasivitate si umanul de mizerie, va vom povesti cate ceva despre autoritatile din Mironeasa, comuna careia ii este arondata Ursita, catunul catre care ne vom indrepta cu o caravana umanitara in dimineata zilei de maine, 23 decembrie. Inainte de alegerile parlamentare, cam in jurul datei de 5 decembrie, am incercat sa luam legatura cu primarita Elena Curcudel. Nu a raspuns pe telefonul mobil, ca de altfel nici barbatu-sau, viceprimarul Curcudel, si nici secretara comunei. Intr-un tarziu, in seara de Mos Nicolae, ne suna doamna Curcudel si ne confirma ca atat ea, cat si sotul si secretara au fost plecati la Iasi, bineinteles, …cu treburi. Nu am insistat asupra naturii acestor treburi, ci am retinut-o in telefon atat cat sa ne exprimam rugamintea de a ne ajuta cu o situatie, pe linia evidentei populatiei, a oamenilor care locuiesc in padure la Ursita. „Domnu, da va serveste secretara, fara probleme!”, ni s-a promis . Acest lucru nu s-a intamplat nici chiar dupa trecerea alegerilor, secretara Cognac intrand in silentio stampa, la fel si telefonul fix al primariei, la capatul caruia nu a binevoit sa raspunda nici macar asistatul social care matura piatra de temelie de la sediul primariei, o piatra de temeie noua dupa ce primarita i-a dat foc celei vechi, cu tot cu cladire, odata cu dosarele incriminatorii despre fondurile europene dosite prin buzunare private. Asta timp de 6 zile, caci in a 7-a zi, l-am prins pe Curcudel, fara semnal bineinteles, orbecaind pe dealurile unei alte comune. Ignoranta sotului s-a rasfrant de asta data asupra directoarei de la scoala din comuna. „Sunati acolo, ca ea stie toata situatia!”. Intre timp, la Iasi, oamenii rupeau barierele egosite ale acestor vremuri si, din putinul lor si al prietenilor, aduceau sacosa dupa sacosa, fie cu haine, fie cu jucarii sau incaltari, totul pentru sufletele abandonate in Ursita, un catun al unei comune conduse de niste netrebnici ignoranti pentru care binele oamenilor din comuna nu-i intereseaza nici macar atunci cand la el contribuie altii. In ciuda adresei facute de Prefectura Iasi, nici pana astazi, 22 decembrie, in ajun de campanie, inca nu avem o situatie detaliata despre oamenii si copiii abandonati in padurea Ursita. Stim doar ca sunt 4 familii cu 17 copii care asteapta un miracol de Craciun, intr-un catun neelectrificat, fara apa curenta si fara vreo speranta de a avea vreodata astfel de beneficii specifice secolului XXI, cel putin din partea autoritatilor, iar asta ne este de ajuns.
Radu SEICARU
