În data de 30 ianuarie 2025, o ordonanță emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iasi a stabilit renunțarea la urmărirea penală într-un caz ce a implicat un agent de poliție din cadrul Secției nr. 4 Poliție Iasi. Decizia, ce a fost confirmată ulterior de judecătorul de cameră preliminară pe 3 aprilie 2025, este una ce a stârnit controverse și ridică semne de întrebare cu privire la aplicarea legii și interesul public.
Parchetul a solicitat confirmarea ordonanței prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală a agentului de politie acuzat de comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, conform articolului 296 alin. 1 din Codul Penal. În fapt, agentul de poliție a fost acuzat de adresarea unor cuvinte jignitoare unui cetățean aflat în sediul Secției nr. 4 Poliție Iasi, cuvinte precum „nebunule, panaramă, fraier”.
Potrivit Codului de Procedură Penală, procurorul are dreptul de a renunța la urmărirea penală atunci când nu există un interes public în continuarea procesului. În acest caz, procurorul a considerat că fapta comisă de polițist nu justifică cheltuielile și eforturile unui proces penal, având în vedere că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de purtare abuzivă este, conform legii, de cel mult șase luni de închisoare sau amendă.
În decizia sa, judecătorul de cameră preliminară a confirmat argumentele procurorului, apreciind că nu există elemente de nelegalitate în soluția adoptată și că măsura renunțării la urmărirea penală este justificată în contextul circumstanțelor faptei și al criteriilor prevăzute de lege. Se remarcă, de asemenea, că, având în vedere natura faptelor și urmările minime ale acestora, nu există un interes public suficient pentru continuarea procesului penal.
Cu toate acestea, decizia de renunțare la urmărirea penală poate constitui un precedent periculos pentru incalcarea drepturilor omului. Faptele comise de agentul de poliție ar putea fi considerate o încălcare a demnității și un abuz de putere, având în vedere statutul autorității legale al polițistului în cadrul instituției publice. De asemenea, renunțarea la urmărirea penală, chiar și într-un caz cu impact scăzut asupra victimelor, ridică întrebarea dacă nu există un pericol mai mare pentru imaginea instituțiilor publice implicate, în special în contextul în care încrederea cetățenilor în autorități este in cadere libera.
În consecință, ordonanța de renunțare la urmărirea penală a fost confirmată, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, ceea ce, pe de altă parte, poate fi interpretat ca o îngăduință față de sistemul public, în loc de o abordare mai severă față de autoritățile care ar trebui să apere legea.
Radu SEICARU