Într-o gură de tunel încă existentă în Sinaia începe povestea unui pasaj gândit, la începutul secolului trecut, să facă legătura, pe sub Bucegi, între județele Prahova și Dâmbovița. Probabil ați trecut de zeci de ori, în drumurile pe Valea Prahovei, pe aici, fără să bănuiți sau să vă întrebați ce mistere și povești ascunde. Construcția tunelului “Izvor” ar fi început în 1913, când CFR a aprobat atunci, cu acceptul regelui Ferdinand, construirea magistralei Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia, iar varianta cea mai scurtă era prin munte. Aşa s-a decis spargerea Masivului Bucegi, în zona „Păduchiosu”, pentru a scurta distanţa dintre Moroieni şi Sinaia, scrie adevarul.ro. Tunelul de 6 kilometri ar fi trebuit construit în line dreaptă şi a fost a fost gândit ca o cale strategică în contextul istoric al începutului de secol XX, care asigura o trecere rapidă şi sigură între Ţara Românească şi Ardeal. Construcția a început din ambele direcții, dar Primul Război Mondial a oprit lucrarea în 1914. Lucrarea, reluată după 24 de ani, a fost abandonată din nou, pentru a fi reluată în 1941 de 1941 trupele naziste de ocupaţie au reluat construcţia cu cel mai rapid ritm de până atunci. Finalul celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat și finalul acestui proiect din care a fost realizată mai puțin de jumătate de kilometru, cu numai 100 de metri betonați. Dacă s-ar fi construit până la capăt, astăzi ar fi fost cel mai mare din România. În urmă au rămas multe legende, referitoare la ce ar fi decis, de fapt, soarta construcției. Astăzi, tunelul există încă în Sinaia, pe o proprietate privată. De-a lungul vremii aici a fost un depozit de brânză al unei soceități de profil din județ, iar acum spațiul este folosit de o ciupercărie.