Olga Tudorache a murit la vârsta de 88 de ani. Lumea teatrului este mai săracă, după ce marea actriță s-a stins. Anunțul a fost făcut în urmă cu puțin timp. Olga Tudorache era internată la Spitalul Elias, la Terapie intensivă. Anunțul a fost făcut pe Facebook de Florin Călinescu și de medicul Monica Pop. Informația a fost confirmate pentru Libertatea de surse din cadrul Spitalului Elias.
„Români, a murit OLGA TUDORACHE…! O ARTISTĂ cât pământul ăsta! Profesoara mea, mama mea!”, a scris Călinescu.
„Telefonul a sunat din nou în noapte. (…) Doamna Olga Tudorache a plecat…Regret din suflet! Am tot sperat…”, a scris şi Monica Pop.
Olga Tudorache era internată din data 9 octombrie la Spitalul Elias, unde a fost dusă cu o ambulanță, după ce a leșinat în locuința sa. Actrița a rămas de atunci internată, fiind supusă mai multor investigații pentru evaluarea stării de sănătate.
Actriţa Olga Tudorache a fost internată, în 2012, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias din Bucureşti, după ce i s-a făcut rău pe scenă. Olga Tudorache juca în spectacolul „Peşte cu mazăre” al Teatrului Metropolis, când i s-a făcut rău pe scenă, iar reprezentanţii instituţiei au chemat ambulanţa. Actriţa a suferit atunci un accident vascular tranzitoriu, însă medicii au stabilizat-o.
Biografia Olgăi Tudorache
Actrița Olga Tudorache s-a născut în comuna Oituz, în județul Bacău și a fost una dintre cele mai mari actrițe, cu o bogată activitate în lumea teatrului și a filmului românesc, dar și la catedra Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, din poziția de conferențiar universitar.
În septembrie 1951 a fost angajată la Teatrul Tineretului din București, unde și-a desfășurat activitatea neîntrerupt până în 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara. La noul teatru, Teatrul Mic, a rămas angajată până în 1978. Din anul universitar 1976 a fost conferențiar universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, la catedra de actorie, iar din 1978 cu funcția de bază aici. Din 1990 a devenit profesor universitar. A avut șase promoții de actori, până la pensionare (1997). Retragerea efectivă din învățământ a avut loc în anul 2000.
”Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par”
Trăsăturile hotărâte, expresia severă, zâmbetul rar au impus admiraţie şi respect. A vorbit puţin despre ea, dând rar interviuri, dar când a făcut-o și-a pus sufletul pe tavă.
”Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil. Mie, oricum, scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol. Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră“, povestea Olga Tudorache, potrivit ziarulmetropolis.ro.
Actriţa a primit mai multe premii din partea UNITER, printre care: premiul pentru întreaga activitate (1995), premiul pentru Cea mai bună actriţă pentru rolul din spectacolul ”Regina mamă“ (1999), premiul Criticii pentru Cea mai bună actriţă a anului 1997 (1998). În martie 2006, actriţa Olga Dumitrache a primit din partea preşedintelui Train Băsescu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios“ în grad de Mare Cruce. Marea actriţă a ales să se retragă de pe scena teatrului românesc anul acesta, cu reprezentaţia ”Portretul Doamnei T“. La finalul spectacolului, actriţa a primit decoraţia regală ”Nihil Sine Deo“, din partea Principesei Margareta a României.
De-a lungul carierei sale a primit numeroase premii, diplome, ordine, trofee, pentru activitatea depusă în teatru şi film, dar cea mai mare realizare, după cum declara acum multă vreme, în ultimul interviu în “Formula As” a fost legată de viața personală: “este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Şi aici am avut noroc. Eu nici n-am ştiut când a trecut prin şcoală şi el a fost mereu şef de promoţie. Sunt minunaţi amândoi, şi el, şi nepotul meu, fiul lui. […] Succesele cele mari le-am avut în viaţă, nu pe scenă.”
A fost căsătorită cu actorul Cristea Avram. Fiul lor, Alexandru, inginer de profesie este stabilit in SUA.
Filmele în care a jucat Olga Tudorache
Directorul nostru, regia Jean Georgescu (1955)
Când primăvara e fierbinte, r. Mircea Săucan (1960)
Tudor, r. Lucian Bratu (1962)
Cartierul veseliei, r. Manole Marcus (1964)
Răpirea fecioarelor, r. Dinu Cocea (1967)
Răzbunarea haiducilor (1968)
Mihai Viteazul (1970)
Un zâmbet pentru mai târziu, r. Al. Boiangiu (1974)
Mastodontul, r. Virgil Calotescu (1975)
Profetul, aurul și ardelenii (1978)
Clipa, r. Gheorghe Vitanidis (1979)
Bietul Ioanide regia Dan Pița (1979)
Dragostea și revoluția, r. Gheorghe Vitanitis (1983)
Vreau să știu de ce am aripi, r. Nicu Stan (1984)
Surorile (1984)
Domnișoara Aurica – regia Șerban Marinescu (1986)
François Villon – Poetul vagabond (1987)
Tusea și junghiul r. Mircea Daneliuc (1990) – Premiul UCIN
Balanța, r. Lucian Pintilie (1991)
Doi haiduci și o crâșmăriță, r. George Cornea (1993)
Nostradamus, r. Roger Christian (1993)
Drumul câinilor, r. Laurențiu Damian; – Premiul UCIN
O vară de neuitat, regia Lucian Pintilie, (1993)
Femeia în roșu (1997)
Faraon, regia Sinisa Dragin (2004)
Magnatul (2004)
Cendres et sang, regia Fanny Ardant (2009)
Roluri ale Olgăi Tudorache în teatru
Olga Tudorache a avut numeroase roluri în teatru. Iată câteva dintre acestea:
1951: Dealul vrăbiilor de Alexei Simukov – rolul Valea
1952: Student în anul trei – rolul Katea
1953: De la patru în sus de H. Nicolaide – rolul Zinca
1953: Simion Albac de Th. Mănescu, rolul Valentina Peicu
1954: Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov, rolul Galina Sergheevna
1954: Libelula de Nicoloz Baratașvili – rolul Makvala
1954: David Copperfield de Charles Dickens – rolul Edith
1955: Cadavrul viu de Tolstoi – rolul Masa
1957: Suflete tari de Camil Petrescu – rolul Ioana Boiu
1958: Antigona de Sofocle – rolul Antigona
1959: Tânara gardă de Maksim Fadeev – rolul Liubov Șevțova
1959: Nila toboșara de Afanasi Salînski – rolul Nila
1960: Ocolul pământului în 80 de zile de Pavel Kohout – rolul văduva
1961: Antoniu și Cleopatra de Shakespeare – rolul Cleopatra
1968: Tango de Sławomir Mrożek – rolul Leonora
1968: Baltagul de Mihail Sadoveanu – rolul Vitoria Lipan
1969 : Maria 1714 de Ilie Păunescu – rolul Maria
1973: Stâlpii societății de Henrik Ibsen – rolul Lona Hessel
1977: Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel – rolul Beatrice
1978: Unchiul Vanea de Anton Cehov – rolul Maria Vasilievna
1981: Fluturi… fluturi de Aldo Nicolaj – rolul Edda
1983: Richard al III-lea de Shakespeare – rolul Ducesa de Glouchester
1985: Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu – rolul Elena Domnișor
1986: Aimez vous Brahms de Françoise Sagan – rolul Paula;
1988: Noapte bună, mamă! de Marsha Norman – rolul Thelma
1997: Regina mamă de Manlio Santanelli – rolul Regina
2000: Cimitirul păsărilor de Antonio Gala – rolul Emilia
2003: Noiembrie (Sărutul) de Ana Maria Bamberger – rol Marga, regia Alice Barb
2004: Pește cu mazăre de Ana Maria Bamberger – rolul Mama și regia spectacolului.
sursa: Libertatea
