Concertul și artificiile de Revelion, care costă 700.000 de lei, sunt o șușanea tipică Mihai Chirica. Prețul este prea mare pentru o organizare în pripă la un eveniment la care vor participa maxim 3.000 de oameni. Pariez că nu vom afla niciodată costurile reale și e doar o reînnodare a practicilor ante-pandemie, cu cheltuieli netransparente și sume care se evaporă în buzunarele unor clienți vechi, mari specialiști în organizare de evenimente.
Șușanelele de Revelion, cu muzică playback, vin din altă epocă, sunt din alt secol, lucrurile evoluează în societate. Dar depinde la ce te raportezi și ce pretenții ai ca lider de urban mare. Nu e rău să facem „totuși ceva”, nu suntem absurzi, dar ar trebui să ne emancipăm și să ne reinventăm ca oraș european, să avem un alt suflu, o altă vibrație, să ne raportăm la modernitate în alți termeni și să devenim un oraș secundar relevant la nivel european. Prin fapte, nu prin propagandă ceaușistă.
Orașele secundare din vechea Europă sunt cele mai admirate în acest moment ca atracții turistice. Potențialul e uriaș. Publicul evită marile aglomerații, caută experiențe autentice, inedite, perfecțiunea detaliilor pe care o găsești în comunitățile mici și medii. Iașul trebuie să gândească în acești termeni, să știe că detaliile – un mobilier urban, o piațetă, un eveniment cultural bine făcut, o salbă de taverne promovate – sunt cele mai căutate și dau senzația de bun-gust, de plăcere a simțurilor.
Genul de inițiativă la care m-aș aștepta de la noua organizație Destination:Iași, care din păcate devine o simplă sinecură bugetară, sau de la Departamentul de Cultură al Primăriei, unde se doarme cu capul pe masă (la propriu), este un spectacol-eveniment pe care să-l gândim cu 12-16 luni înainte și să-l facem în parteneriat cu Mezzo, de exemplu.
Asemenea evenimente te scot din pluton. Ar trebui să lăsăm șușanelele în trecut. Pentru Iași, un eveniment ar fi un spectacol pus în scenă de un mare regizor român, cotat la nivel mondial, precum Silviu Purcărete la Opera Națională, filmat de Mezzo, într-un spațiu deschis, care să asigure o acustică bună și care să ruleze în buclă timp de doi-trei ani pe un post muzical care este urmărit în toată Europa. Și o să constați că reușești să creezi un eveniment care face Iașul vizibil nivel european cu numai 1,5 milioane de lei, față de șușaneaua lui Chirica de 700.000 de lei, care dispare în trei ore.
Mezzo derulează asemenea proiecte. Primul lucru pe care ar trebui să-l facem este să găsim acea creație originală, inedită, nemaifăcută și nemaivăzută, modernă și perenă în același timp. O super-producție. Costurile propriu-zise pot fi asigurate de Ministerul Culturii, ca și până acum la Opera Națională. Iașul vine cu altceva: cu identificarea celui mai bun spațiu și sprijinul logistic.
Trebuie să identificăm un spațiu în cadrul urban al Iașului, pentru un spectacol de vară, în aer liber. Scopul este ca scena să fie întreg Iașul, imaginea acestuia să fie promovată prin cadre discrete care să însoțească spectacolul.
Asemenea montări din registrul clasic în spații libere există pe Mezzo. Sunt în vechi burguri, în orașele-muzeu din Italia, dar și pe faleze atent amenajate din Spania, Grecia sau sudul Franței. Obiectivul este mereu de a integra opera într-un decor urban care să reflecte moștenirea istorică și caracterul universal al civilizației europene. Iașul trebuie asociat acestui club de orașe secundare din Vechea Europă, un oraș cultural, istoric și fermecător.
Silviu Purcărete a făcut istorie cu o operă barocă la Opera din Nancy, oraș secundar din nord-estul Franței. Un spectacol reluat ani în șir de postul muzical Mezzo. Regizorul român a participat pentru că cei de acolo i-au propus proiectul, cineva a gândit cu multe mutări înainte. Spectacole clasice în aer liber sunt pe Mezzo, filmate în Spania sau Italia.
Patrimoniul arhitectural al Iașului este destul de generos, în primul rând prin biserici de o mare frumusețe, iar curtea de la Golia, de exemplu, asigură un parfum medieval autentic și o acustică foarte bună. Imaginați-vă cadrul istoric al Iașului, cu un spectacol marca Purcărete, rulat timp de 2-3 ani pe o televiziune urmărită în 30 de țări din Europa!
Un asemenea eveniment e un exemplu de scoatere a Iașului din matca sa provincială. E un model de a gândi racordați lumii de care aparținem cu adevărat, la aceiași bani pe care îi cheltuim și acum. Niciun proiect cultural din Europa nu ne depășește capacitatea financiară. Totul e să nu ne furăm între noi și să ne întoarcem cu fața spre valorile autentice.
Șușanelele de 700.000 de lei ale lui Mihai Chirica ne țin captivi în mintea unui om mediocru, care nu are soluții, fără nicio realizare majoră în toată cariera lui și care ne trage în jos.
Marius BODEA, senator USR PLUS de Iași
