Primarul Iasului recunoaste, dupa trei mandate epuizate la carma unui oras universitar, ca personajul care este acum nu a avut nici o legatura cu radacinile sanatoase ale unei familii inchegate ori cu o educatie solida, ba chiar din contra. Prestatia sa scolara a fost una slaba, notele obtinute in clasele primare, si mai tarziu, fiind unele mediocre iar cititul cursiv l-a invatat in salile de cinema, acolo unde chiulea de la scoala.
„Intr-un timp am fost aproape abandonat. Mama se imbolnavise, plecase intr-un spital,departe de Dorohoi, si a trebuit sa am grija de ceilalti doi frati ai mei, o sora si un frate mai mic, si atunci, cand nu are cine sa te indrume, incerci sa iei cate ceva de unde gasesti, din strada, de la cei din jur sau de la scoala. Pana in clasa a IV-a am fost destul de mediocru pentru ca trebuia sa ma ocup de copii ceilalti din famile si nu constientizam ceea ce inseamna educatia, scoala si cartea, pentru ca nu avea cine sa mi-o explice. Invatam sa incerc sa scriu. Din cauza cinematografelor incepusem sa imi dau seama ce bine e sa stii sa citesti si acolo am inceput sa invat mai rapid sa citesc. In clasa a 4-a am avut o invatatoare care a vazut in mine ce nu am vazut nici eu, si m-a incurajat si ajutat sa termin clasa a 4-a cu premiu. Mi-a pus un 10 si mi-am dat seama ca nu meritam in acea zi sa iau 10 si a doua zi am invatat si am stiut de 10, continuu. Nu stiu cum o chema pe acea invatoare, dar stiu ca avea un fiu mai mic cu doi ani decat mine si eu, cum eram firav, imbracam hainele lui cand jucam Pacala si Tandala. Jucam in piese de teatru inca de atunci. In copilarie am fost de foarte multe ori flamand si a trebuit sa impart bucata mea de paine cu cei cin jur. Nu am sa uit niciodata sa ma intorc inapoi la a nu avea si sunt pregatit in viata pentru lucrul asta. Aveam o vorba acasa, sa fii pregatit in viata sa mananci din nou mamaliga cu ceapa, si eu in viata am fost atent la lucrul asta”, a spus Gheorghe Nichita.
