Cântăreaţa de muzică uşoară Lucky Marinescu, celebră în anii 1970, a murit la vârsta de 83 de ani, în urma unei lungi suferinţe, a anunţat fiul artistei.
A făcut furori în anii ’60-’70, când a devenit una dintre cele mai cunoscute cântărețe din România. Ba mai mult, a plecat în turnee în străinătate și a făcut furori la Paris, unde a impresionat cu piese precum “Ploaia și noi” sau “Țărăncuța”.
Ceea ce i-a convins pe francezi a fost interpretarea melodiei “Sanie cu zurgălăi”, preluată și de Edith Piaf. În acea perioada, interpreta era căsătorită cu Nicolae Goliceanu, consilier la Camera de Comerț Exterior. “Era un om deosebit de sever și intenționam să divorțez, însă îmi era foarte frică de repercusiuni. Din cauza tratamentului dur la care mă supunea, am decis să nu mai revin în țară și să rămân în Franța. Mi-am lăsat în țară soțul și băiatul, Laurențiu, în vârstă de 4 ani”, rememora Lucreția (Lucky) Marinescu acum ceva vreme, citată de jurnalul.ro.
O întâmplare care a făcut-o să-și amintească de fiul ei a determinat-o să ia o hotărâre riscantă, dar plină de curaj și, cu ajutorul unui om influent de la Concernul Rockfeller, Lucky s-a întors în București cu gândul de a-l recupera pe Laurențiu. Planul era bine pus la punct: după ce-și va fi luat băiețelul, în Iugoslavia urma să o aștepte un avion particular care să o ducă înapoi la Paris. Cu ajutorul bărbatului influent și al unei mașini închiriate a ajuns la poarta grădiniței unde se afla fiul ei, însă directoareea, care între timp devenise amanta soțului solistei, l-a informat pe acesta că îi este răpit fiul, iar Lucky a fost prinsă la Vama Giurgiu.
A fost închisă o lună alături de însoțitorul francez, iar o săptămână a făcut greva foamei. Impresionat de drama artistei, comandantul temniței, generalul Filip, îi alina suferința oferindu-i reviste. Încarcerarea interpretei a avut un ecou fantastic în Occident, la postul de radio Europa Libera comentându-se pe larg acest incident. Situația ei a ajuns și la urechile lui Nicolae Ceaușescu, care a dispus imediat o anchetă. Când a aflat că Lucky Marinescu nu a făcut nimic care sa vină în contradicție cu rigorile regimului, Ceaușescu a ordonat sa fie eliberată pe 25 aprilie 1969.
A obținut custodia copilului și s-a angajat la Hotel Nord, unde patru luni a cântat alături de pianistul Guido Manusardi. “Am făcut închisoare pentru a-mi lua copilul cu mine, în Franța. Dar, deodată ce am reușit să divorțez, m-am hotărât să rămân în țară”, a mai spus artista.
Lucky Marinescu apartine unei generatii de artisti ce a ramas ca un reper pentru teatrul liric romanesc. Calitatile vocale excelente, talentul, pregatirea temeinica, dar si fizicul agreabil au ajutat-o pe aceasta sa ajunga foarte repede, o stea pe firmamentul muzicii noastre usoare. Oamenii se obisnuisera cu vocea ei si o ascultau de fiecare data, cu aceeasi placere. Devenise pentru foarte multi, artista preferata si facea o impresie buna asupra publicului. Lucky Marinescu s-a nascut pe 12 iulie 1934, la Cahul, inRepublica Moldova. Este absolventa a Conservatorului Gheorghe Dima, din Cluj. De altfel, toata copilaria si tineretea ei prind forma si se deruleaza, in acest oras. De primii ani de viata, pe artista o leaga amintiri de neuitat. Ii placeau patinajul, echitatia, dansul, dar mai ales, isi dorea inca de pe atunci, sa devina vedeta. Nu o data, aceasta isi improviza din te miri ce, un microfon si ii incanta pe toti cu vocea ei. Cei care au sprijinit-o, au inteles-o si au ajutat-o pe Lucky Marinescu sa isi vada visul cu ochii, au fost bunicii si parintii, care nu au precupetit nimic pentru ca intr-o zi, copilul lor drag sa isi implineasca nazuintele. In prezent,Lucky Marinescu locuieste in Bucuresti. Are un fiu, Laurentiu, care a mostenit pasiunea pentru muzica a mamei sale.
Interviu realizat în august 2009
– De unde a pornit interesul tau pentru muzica usoara?
– Mi-a placut acest gen.
– In ce spectacol ai debutat ?
– Am debutat in spectacolul „Magazinul de stat”, cu N. Stroe si Zizi Serban, la Teatrul „Savoy” din Bucuresti, in anul 1954. Primul succes l-am avut cu spectacolul “N-aveti un bilet in plus?”, alaturi de Ion Dichiseanu, Radu Zaharescu si Horia Serbanescu, la Sala Dalles.
– Ai debutat alaturi de mari nume ale teatrului de revista. Despre cine e vorba?
– Ion Dichiseanu, Radu Zaharescu si Horia Serbanescu. Am jucat in toate premierele teatrului, alaturi N.Stroe, Mircea Crisan, Zizi Serban, Ovid Teodorescu, Nicolae Nitescu, Luigi Ionescu, Dorina Draghici, s.a.
– Ce ai interpretat la debut ?
– Prima melodie interpretata a fost “5 minute”, text Lucky Marinescu dupa o melodie ruseasca.
– Ce a reprezentat pentru tine teatrul Savoy din Bucuresti?
– Primul pas spre ceea ce am devenit mai tarziu.
– Dupa Savoy, ai facut parte din echipa artistica a teatrului „Ion Vasilescu” din Bucuresti. Intre ce ani ai aparut pe scena acestui teatru?
– Intre anii 1972 si 1973, am facut parte din echipa artistica a Teatrului „Ion Vasilescu” din Bucuresti.
– Cata experienta ai capatat aici?
– Foarte multa.
– Unde ai facut turnee impreuna cu colegii de la „Ion Vasilescu”?
– Am mers in turnee in tarile Europei. Am cantat pe scena Olympia din Paris si la Teatrul de Revisa Bobino, Montparnasse, Paris.
– Ce a urmat dupa teatrul „Ion Vasilescu” ?
– Multe alte spectacole in tara si in strainatate.
– Doua dintre piesele interpretate de tine – „Replici”, compusa de Laurentiu Profeta, cantata in duet cu Cornel Constantiniu si “Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”- au devenit hit-uri nationale. Cand s-a intamplat acest lucru si prin ce s-au remarcat cele doua slagare?
– Cu 30 de ani in urma si au fost un succes deosebit.
– Ce compozitori au scris pentru tine? Te rugam sa ne numesti cateva slagare din repertoriul tau.
– Laurentiu Profeta, „Replici”, Nicolae Kirculescu, „Asa incepe dragostea”, Temistocle Popa, „Pana una alta”,Vasile Veselvschi, „Cat e luna, cat e soare”, Ileana Toader ,”Ciresii de la noi” si “Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie” (M. Eminescu), Sile Dinicu, “Nu stiu ce sa cred?”, Ileana Toader – Aurel Giroveanu, “Adio triste poezii”, Richard Bartzer, “Ai uitat sa vii la intalnire”.
– Cand ai ajuns in Statele Unite si in ce imprejurari ?
– In anul 1985, m-am stabilit la New York.
– A fost America o provocare pentru cariera ta artistica?
– Da, sigur ca da.
– In ce an ai parasit America ?
– Dupa 11 ani, am revenit in Romania
– De ce te-ai decis sa revii in tara?
– Nu stiu de ce am revenit in Romania. Nu am o explicatie logica. Poate pentru ca m-a tras sufletul inapoi. Sau m-a chemat tara. Mi-era dor de vecin, sa-i spun «Buna dimineata!». Mi-era dor sa ma duc la colt, la piine si sa intreb – «De ce nu e painea proaspata?» sau vizavi, la magazin,sa aleg rosiile sau pentru ca „iarba verde de acasa, sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa!”
– Odata ajunsa in Romania ai continuat sa te ocupi de muzica ?
– Da, muzica e viata mea.
– Vorbeste-ne despre show-ul pe care il realizezi in prezent, alaturi de scriitoarea Rodica Elena Lupu.
– Din anul 2006, sunt moderatoare la DDTV – “Show Lucky”, emisiune in direct, in fiecare sambata seara, unde de mai bine de un an, alaturi de mine, este scriitoarea Rodica Elena Lupu.
– Diploma de Onoare in cadrul Galei Muzicii Usoare Romanesti „O zi printre stele” a Ministerului Culturii si Cultelor (2002) si DISCUL DE AUR, pentru merite deosebite si pentru promovarea muzicii populare (2008) reprezinta doua momente de referinta pentru Lucky Marinescu. Ce ai simtit atunci cand ai primit aceste distinctii?
– Bucuria ca am cantat pentru cei care ma iubesc, ca le-am daruit din inima aceste cantece ale mele.
– Tot in 2008 ai lansat si doua CD-uri – “Cuvinte de iubire”, (Eurostar Studio) si “Nu ma uita, Lucky”, in cadrul Targului International de Carte si Muzica, Brasov. La ce lucrezi in prezent si ce ti-ai propus pentru viitor?
– Emisiunea la TV continua si ma gandesc sa imprim un nou CD.
– Ce genuri de muzica asculti si care sunt artistii tai preferati?
– Clasica, populara. Am multi artisti preferati.
– Daca nu ai fi facut muzica, pentru ce alta profesie ai fi optat?
– Poate pentru teatru.
– Cum iti petreci timpul liber?
– Pregatesc emisiunea mea saptamanala. Ma ocup de clubul pensionarilor fara varsta.
– Ce hobby-uri ai?
– Muzica.
– Ai dori sa le faci vreo recomandare artistilor in devenire, tinerilor care intentioneaza sa urmeze o cariera in muzica ?
– Sa o faca, dar trebuie multa munca, perseverenta, talent si dragoste de publicul care ne urca si ne coboara.
– Cititorilor nostri ce ai vrea sa le spui?
– Tot ceea ce imi doresc mie, le doresc si lor.
Octavian Curpaş, Phoenix, Arizona
