Orice alta zi care trece de la momentul zero al devoalarii marlaniei edilului Iasului, pare sa nu aiba darul de a spulbera negura mintii unui primar paralizat dupa putere. Nici in acest moment, Gheorghe Nichita nu constientizeaza mizeria la care a supus Iasul prin actiunea sa baloasa, de hodorog la 60 de ani care a ridicat plapuma de pe relatia sa groteasca, cerand Politiei Locale sa resusciteze o relatie moarta din fasa. In loc sa omoare balaurul prostiei din el, care inca urla prin hidoasele capete nascute in cele trei mandate de politie politica, sa se pocaiasca precum David al lu Vlasov, Nichita trimite, din exilul prostiei, scrisori catre ieseni, care cutemura prin patetism si ridicol, prin naivitatea specifica dictatorilor care nu vad niciodata gloantele sfarsitului, ci doar drumul calului, ce nu este acelasi cu al celor multi.
“Scrisoare Deschisă către ieşeni
Dragii mei,
Înainte de toate, vă rog să primiţi scuzele mele sincere. Acolo, în adâncul sufletului vostru, vă rog să înţelegeţi părerile de rău ale omului Gheorghe Nichita. Regret enorm situaţia creată în ultimele zile din cauza căreia comunitatea ieşeană a fost ţinta unui asediu mediatic nemeritat.
În aceste zile, vă rog să vă gândiţi la mine şi altfel decât la primarul care dirijează şantiere, care elaborează proiecte ample de infrastructură, care sprijină prin investiţii masive învăţământul ieşean. Vă rog să vă gândiţi la omul Gheorghe Nichita, la tatăl Gheorghe Nichita, la vecinul Gheorghe Nichita.
Cred că aceşti doisprezece ani de când vă reprezint ca primar n-au fost vorbe în vânt. Au fost ani şi ani în care, împreună cu voi toţi, am aşezat cărămidă peste cărămidă şi am făcut acest oraş modern, mai civilizat, mai prosper. Iaşul se află în plin proces de reconstrucţie, de finalizare a unor proiecte foarte importante de infrastructură. E singura realitate care poate vorbi obiectiv despre mine şi despre echipa de la Primăria Municipiului Iaşi. De aceea, vreau să vă asigur că oraşul este funcţional şi că fiecare membru al echipei pe care am construit-o duce mai departe proiectele pe care ni le-am asumat.
Nu sunt un om perfect. Acum, în această situaţie, o ştiu mai bine ca oricine. Am avut mare încredere în oameni şi nu mă aşteptam ca cei pe care-i iubeam să profite de sinceritatea sentimentelor mele. Nu mă aşteptam ca aceştia să nu conştientizeze că fiecare lovitură pe care credeau că mi-o dau mie, de fapt o aplicau comunităţii al cărei reprezentant sunt. Însă, ajungă-i zilei răutatea ei!
Nu am fost niciodată un laş. Nu voi fi nici acum. Imediat ce situaţia juridică mi-o va permite, voi ieşi în faţa dumneavoastră şi vă voi vorbi deschis şi transparent, aşa cum am făcut-o întotdeauna. Mă voi supune, fără ezitare, judecăţii instituţionale. Sunt un om cu frică de Dumnezeu. În final, El va fi cel care mă va judeca cu adevărat.
De doisprezece ani, toate mesajele pe care vi le adresez poartă în dreptul numelui meu titulatura de Primar al Municipiului Iaşi. Nu e o simplă semnătură. Este însăşi raţiunea pentru care am muncit în toţi aceşti doisprezece ani: să vă fiu alături, să vă ascult şi să vă înţeleg, să construiesc, împreună cu dumneavoastră, acest oraş care ne este casă şi familie tuturor, Iaşul. Cu atât mai mare este regretul că din cauza unor probleme personale imaginea Iaşului are azi de suferit. Motivaţia mea publică este, acum, ca proiectele importante ale comunităţii noastre să fie duse la bun sfârşit până în 2016. Este o datorie de onoare, o obligaţia asumată de mine şi de echipa mea de care o să ne ţinem de cuvânt.
Iată de ce pot semna această scrisoare astfel:
Gheorghe Nichita, primarul Municipiului Iaşi”
