„Marjorie Prime”, producția recentă a Teatrului Național Iași, este invitată la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului de Teatru, eveniment care acum trei ani a fost reinventat tematic sub numele de BUZĂU /IUBEȘTE/TEATRU. Spectacolul se joacă în secțiunea oficială, pe 6 iunie, de la ora 19:00, la Teatrul „George Ciprian”, organizatorul festivalului.
Secțiunea oficială este dedicată spectacolelor care pun în scenă cele mai frumoase povești de dragoste din marea dramaturgie.
La Teatrul Național Iași, spectacolul poate fi văzut pe 13 iunie, la ora 18:00, la Sala Studio.
Marjorie Prime, de Jordan Harrison, ii are in distributie pe : Mihaela Arsenescu Werner, Doru Aftanasiu, Livia Iorga si Dumitru Georgescu. Regia este semnata Radu Iacoban, iar scenografia: Tudor Prodan
„Chiar dacă textul vizează un viitor nu foarte îndepărtat, mijlocele scenice sunt foarte ușor recognoscibile spectatorilor de teatru. Dialogul se vrea natural, realist, apropiat și imediat. E un teatru de poveste în care fundația e cladită pe sufletul personajelor care activează în scenă. Actorii trasează limitele universului construit de autor și încearcă prin varietatea de stări subsumate situațiilor dramatice să conțină și să direcționeze spectatorii spre sentimente pe care uneori nu și le explică sau, mai important, pe care le-au uitat. Din acest motiv, nu e loc de artificiu sau falsitate în acest spectacol. Adevărul actorilor care construiesc povestea e același cu adevărul publicului care asistă ca un martor mut la ființarea și mai apoi la finalul spectacolului. Asta, evident, nu înseamnă că finalul e același pentru toată lumea. Fiecare spectator își va lua cu el acasă propriul adevăr și își va trasa singur concluziile. Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat intens și valoros variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o dramedie, dar ar suna prea pretențios. Eu îl denumesc un spectacol – viață. Cu alte cuvinte, o să vedem o poveste stranie pe care, ușor-ușor, o vom înțelege și care, sperăm noi, va emoționa. De ce? Pentru că asta îți dorești când vii la teatru.” (Radu Iacoban)