Pentru boxerul Rafael Chiruta, gustul inghetatei este egal cu gustul succesului. Plecat din Iasi in urma cu aproape doua decenii, Rafael Chiruta “La Roca” a scris istorie in boxul din Pensinsula Iberica. A facut performanta in box alaturi de generatia de aur a sportului cu manusi, iar apoi a fost primul campion national iesean de K1 scos de Mihai Constantin, antrenorul lui Catalin Morosanu si promotorul Clubului Scorpions din Iasi. Titlul de campion national a fost rasplatit cu o medalie si o lada frigorifica, moment in care a decis sa paraseasca Romania pentru a lupta afara. S.a intors in aceasta toamna la Iasi, ca si cap de afis, in prima gala profesionista de box dupa Gala Bute. In Spania detine o sala de box cu 150 de cursanti, de la cei carora le ajung manusile pana la cot si pana la cei care au barba de un cot. Acolo si-a facut un nume, o cariera si o familie, acolo ii este viitorul, dar nu a uitat niciodata primii pasi facuti pe aceasta frumoasa si grea cale a boxului, in salile de box din Iasi
- Cand a inceput povestea ta in ring?
Aveam vreo 12-13 ani si aveam un vecin, o piesa buna, ne fura inghetatele animalul si ma suparasem. Stii, cand esti copil mic, 2-3 ani diferenta foarte mult, si ma suparasem, cand veneam de la inghetata trebuia sa fac inconjurul blocului ca sa nu-mi fure inghetata. Si m-am enervate, asa ca m-am luat dupa un prieten care facea box. “Bai, cum fac sa ma duc si eu la box,ca nu vreau sa-mi mai fure asta inghetata?”. Prima oara am fost la un club, atunci se numea Energy, mai erau Cobita si domnul Citea, acuma presedintele federatiei, erau ei doi in sala, acolo jos, cam unde-i sediul la Renel, si acolo am inceput cu, pot sa zic, prima mea etapa in box, alaturi de ultima generatie de aur a boxului romanesc. Erau atunci fratii Surcica, Dan Moise, Iftodi, Giarba, Hodorogea, Vigil Petrache, Oanea, toata generatia buna, ultima generatie de aur a boxului romanesc. Cand am inceput cariera in box, ca amator, eram intre ei. Cand eram mai mic, ei erau profesionistii, imi placeau mult, mai ales fratii Surcica. Imi placea enorm de ei, te bateau la misto, cum ziceam eu.
Asa am inceput boxul, acest sport despre care toata lumea zice ca e un sport violent, dar e o disciplina, un cadru in care iti castigi incredere in tine. Asa am invatat box si stiam de acuma ca vecinul nu-mi mai fura inghetata…
- Ti-ai asigurat inghetata, deci:)
Exact, mi-am asigurat inghetata si cu vecinul n-am mai avut probleme, chiar m-am facut prieten.
- Dupa box ai cochetat si cu K1-ul, ai fost la antrenorul Mihai Constantin…
Dupa asta, nu mai stiu in ce an, am debutat la profesionisti in Bucuresti. Am debutat in boxul profesionist intr-un meci cu Daniel Guta, la Circul Globus, imi amintesc. Atunci iesisem campion national si castigasem la puncte clar si m-au furat, m-au dat pierzator si m-am enervate. M-am suparat enorm si am zis ca nu mai vreau box, mi se parea ca eram tradat de sportul asta. Si m-am lasat de box si m-am apucat de K1. M-am dus la domnul Mihai Constantin, ma stiam cu el din cartier, eram prieteni de mici, si mi-a zis ca tot trebuie sa mai fac antrenament, trebuie sa mai fac sport. Toata viata am fost sportiv, trebuie sa fac in continuare sport.
“Dupa primul titlul de campion national la K1 am fost “rasplatit” cu o medalie si o lada frigorifica. Am zis ca e timpul sa lupt in afara”
M-am apucat de K1, chiar am fost primul campion national al maestrului Constantin, am fost primul lui campion national si tin minte si acum, avusesem 4 meciuri, iti dai seama, eu boxeur, toata lumea ma vedea ca-s bun pe brate, toata lumea dadea chickuri la picioare, aveam picioarele vinete nu stiam ce-i cu mine.
Am luat premiu, o medalie si o lada frigorifica ….ca sa pastrez inghetata:) Cand am vazut care este rasplata pentru o victorie in box, am zis “bai, omule, nu se merita”, eu am bagat numai in diete si cate sacrificii am facut eu, am zis ca nu merita si momentul acela a fost decisiv pentru mine si am zis ca trebuie sa ma duc sa fac sport afara.
- In afara stiai dinainte un antrenor, o sala, ceva?
Nu, pur si simplu am plecat de nebun. Pur si simplu am zis sa aleg Spania. Eram intre mai multe tari. Mie Anglia nu-mi place din cauza vremii, cu ploaie cu asta, nu ma incanta. Imi place ca tara, dar vremea nu imi place, si toata lumea “hai, vino in Anglia, ca in Anglia se plateste!”. Intr-adevar, boxul unde se plateste cel mai bine acuma in Europa e in Anglia”.
Zic “mie-mi place spaniola si spaniolii cum sunt, ma duc acolo”. Am plecat acolo. Am sunat un prieten pe care-l aveam acolo, ca sa am cazare, m-am dus, am inceput sa ma plimb pe strada si am vazut o sala pe care scria “Kickboxing – boxeur”. Am intrat in sala, vorbeam in engleza la inceput “uitati asa asa, vreau sa fac performanta” – “Bine, hai!”. Tin minte si-acuma, m-au pus in prima saptamana, in prima zi de fapt, de m-am batut cu unul, la manusi. I-am dat knockout din picioare din prima repriza. M-au pus cu al doilea, tot asa, i-am dat knockout din ficat si al treilea s-a pus antrenorul Chavi Moi, ala care avea sala – omul asta e mare campion, s-a batut si cu Oscar De La Hoya, s-a pus omul cu mine si ne-am batut parte in parte, ca si cum ar fi fost o proba, sa zic. Si de atunci a inceput sa ma promoveze, dar nu sa aiba grija de cariera mea.
- Tu ai inceput de la amatori acolo?
Am facut aici debutul la profesionisti, dar cand faci numai un meci de 4 reprize, nu esti profesionist. Am facut 2-3 meciuri de amatori, chiar foarte usoare si nu intelegeam. Eram obisnuit cu nivelul din Romania. Gandeste-te ca aici, in Romania, majoritatea aveau cate 80-100 de meciuri, iar spaniolii aveau 20-30 de meciuri si treceau la profesionisti, ceea ce nu sunt de acord. Bine, acum sunt putine meciuri de amatori, dar aveam experienta din tara si le spuneam la oameni “Mai oameni buni, in Romania erau de la inot care veneau de ma bateau de-mi sarea apa-n cap”. Erau fenomene. Din pacate, multe dintre fenomenele pe care le-am vazut la box n-au mai continuat. Viata e prea grea pentru box. Am avut noroc ca am plecat afara si am reusit sa fiu tare si n-a reusit nimeni sa-mi ia dragostea pentru box. Asta-i vorba pe care mi-a dat-o maestrul “Bai, nu conteaza ca e manager sau antrenor, nu lasa pe nimeni sa-ti fure dragostea pentru box. Tu sa fii, distreaza-te, fa-ti treaba”.
- Tu, practic, acolo te-ai regasit, ti-ai dat din nou incredere in ce faci, dar ca palmares, ca performanta, ai spus ca acolo sunt mai slabi. Cum a fost?
Da, sunt mai slabi, dar sunt protejati. Tu stii ca in box e multa mafie. Ei sunt protejati acasa. Gandeste-te ca am mers pe conceptia ca daca nu pun knockout, nu castig. Tot timpul am mers pe conceptia asta. Nu vreau sa zic ca s-a stricat mult boxul, cu toate ca eu sunt mai pe bataie, dar am inceput sa fiu tehnic, sa studiez, pentru ca boxul e o arta. Stiam ca daca nu castig prin knockout, nu ma da castigator. Cand eram in Franta am avut un meci cu unul dintre campionii Europei. I-am dat knockout si m-a descalificat arbitrul, chiar daca m-am dus si am deschis. Da-ti seama ce dezamagire – am stat 5 minute ca sa se trezeasca, ca sa il dea castigator.
- Si un meci arbitrat corect, care a facut istorie, cu un adversar mai redutabil, care a fost?
- Eu am in palmaresul meu atat victorii, cat si furaciuni, dar si meciuri pierdute. Cei mai buni din Europa, campionii Europei, Race Catwork, in Anglia, care-i actualul campion la mijlocie, care-i marea speranta Angliei, intr-o repriza l-am pus knockout. Ruben Varon, campionul Europei, l-am pus in 2 reprize knockout. Diagerski Igurtano care l-a pus pe Witacker, Sergio Garcia, care-i actualul campion al Europei, am boxat si cu el, dar am pierdut la puncte. Un tip foarte intlligent, mi-a placut foarte mult. Am boxat cu cei mai buni din Europa si prefer rankingul asta pe care-l am. Decat sa fiu 15 meciuri neinvins, prefer sa boxez cu toti pierzatorii, sa zicem asa.
- Ai urmarit in toata perioada de 18 ani din Spania fenomenul din tara- box, K1, ce se mai intampla in evolutia acsor doua sporturi?
K1 am mai urmarit, dar boxul cum e mort, gale de box n-au mai fost, in Iasi nu s-au mai facut. In schimb am urmarit mai toate meciurile de K1 ale prietenilor, Marius Constantin, Morosanu…, i-am mai urmarit pe baieti. Pe k1 am urmarit, dar pe box n-am avut ce sa urmaresc, n-au mai fost gale. Ultima gala care a fost in tara a fost Gala lui Bute. N-am avut ce sa urmaresc, as fi urmarit cu cel mai mare drag, dar nu vezi, in ziua de azi toti sportivii romani de performanta, de pe box, sunt pe cariera in afara. In Romania nu se fac gale, nu se investeste.
- Spuneai de o oportunitate care ti s-a deschis acum, dupa gala de la Iasi. Ce inseamna, concret?
S-a trezit, sa zic asa, un nou curent de relansare a boxului, de a-l scoate in lume, de a face gale, si sunt oameni si aici, in tara, interesati sa investeasca in box, sa sustina boxul. Si bineinteles, asta pentru mine este o bucurie. In ce priveste aceasta gala de la Iasi, fara sa-l lipsesc de respect pe adversarul meu, dar n-a fost pe masura mea, n-a fost ceea ce am vrut eu sa ofer Iasului. Am ramas cu un gust amar. Iasului trebuie sa ii dau un meci, sa traiasca. Si acum incerc sa fac asta.
- Ai deschis o linie prin care promotorul Iulian Botez a zis ca o sa faca o traditie din asta.
Da, el incearca sa mai faca o gala prin decembrie, cred. Asta-i partea buna, asa incetul cu incetul sa se inceapa sa se faca gale pentru a sustine boxul si lumea sa asiste la gale, dar trebuie foarte multa promovare.
- Cum ti-e viata acolo in Spania? Ce faci in paralel?
Linistita:) Boxul e, ca sa ma intelegi,… mie daca mi-ai scos boxul din cap, nu am amintiri si nu am viata. Eu muncesc la scoala mea de box, sunt sportiv profesionist…Uite, pe 30 noiembrie acuma am alt meci pe care il sustin. La sala am acum un moldovean care trebuie sa debuteze la profesionisti, mai am 4-5 amatori care, incetul cu incetul, se formeaza…Nu ma grabesc, pentru ca in box nu trebuie sa te grabesti.
- Cati cursanti/sportivi ai la sala din Spania si de la ce varste se inscriu pentru box?
Am clasele de copii 5-12 ani si am vreo 40-50 de elevi in total. Sunt mandria mea cand ii vad ca le ajung manusile pana la cot, n-ai cum, iti dau lacrimile, crede-ma. Si maturi sunt 100 si ceva…Multumesc lui Dumnezeu, chiar e foarte bine!. M-ajuta, in acelasi timp, si mentalitatea care este. Acolo in lumea boxului, e mult cardio:).
- Spaniolii nu prea au o traditie in box. Unde esti in Spania, in ce oras?
Eu stau in Ascheca de Nares, e un fel de orasel. In regiune sunt vreo trei sali, dar in orasel, da, sala mea este cea care comanda, as putea spune. Eu sunt profesionist, am si renumele pe care I l-am da salii. Mai sunt doua sali, dar sunt la nivel pentru ei, nu de competitii.
- Spuneai ca te-ai gandit, dar de la a-ti dori si pana a se concretiza e ceva cale, la o posibila intoarcere a ta in tara? Te gandesti sa te intorci, sa boxezi sau sa antrenezi sub culorile Romaniei?
Sincer, nu:). Eu mi-am refacut viata acolo, sunt casatorit, am al doilea copil acolo, din a doua casatorie, am scoala mea de box. Eu renumele ca boxeur mi l-am facut acolo. Toata cariera mea de profesionist este facuta acolo.
A consemnat Nelu PAUNESCU
