Stere Gulea a lăsat „Iarba verde de acasă”, de pe plaiurile dobrogene, călătorind vreme de zece ani până a ajuns în Siliștea – Gumești, acolo unde Ilie Moromete îl aștepta pentru a-i istorisi frânturi de viață, la o țigară fumată în Poiana lui Iocan. Regizorul l-a ascultat cu urechea lipită de pământul Teleormanului trist și sărac, proiectând pe umbra salcâmului dispărut primele cadre din Moromeții, capodopera zugrăvită în alb – negru, precum casele arse de soarele pustiului. O parte din gândurile lui Stere Gulea, omul care l-a făcut nemuritor pe Ilie, sub ochii neîncrezători ai lui Cocoșilă, au fost dezvăluite într-un interviu pentru Agorapress.
Pentru primul film Moromeții, l-ați avut la un moment dat în vedere pe Gheorghe Dinică drept alternativă la maestrul Victor Rebengiuc pentru interpretarea rolului Ilie Moromete. În cazul Moromeții 2, ați optat pentru Horațiu Mălăele, acesta rămânând titular și în Moromeții 3. Ce trebuie să exprime, cum trebuie să arate și să se comporte un actor care să îl poată întruchipa cât mai veridic pe Moromete?
- După ce a fost făcut Moromeții 1, opiniile au fost că Victor Rebengiuc este interpretul ideal. A venit Moromeții 2, Victor Rebengiuc n-a mai putut din cauza vârstei, și a venit Horațiu. După un timp, oamenii care văzuseră primul film din serie nu puteau trece de imaginea lui Rebengiuc. Încet, încet, au început să accepte figura lui Horațiu Mălăele. Important este dacă interpretările sunt bune. Cam așa cred că stau lucrurile.
Ce personaj din literatura română clasică ar mai putea fi pus în valoare printr-o ecranizare cinematografică? De-a lungul timpului i-am avut transpuși pe marele ecran pe Tănase Scatiu, pe Ion al Glanetașului, Victor Petrini, Adela etc. Cine credeți că ar merita să fie personajul principal al unui film, dar a fost ignorat până acum?
– Sigur, sunt anumite opere literare care merită puse în valoare. Pe lângă exemplele dumneavoastră aș adăuga „Felix și Otilia”, făcut după „Enigma Otiliei” a lui George Călinescu. Înainte de 1989, alegerea unor astfel de personaje era o modalitate de a ocoli cenzura. Filmele inspirate din realitatea de atunci erau lovite de cenzură, iar oamenii fugeau de acest lucru, găsindu-și refugiul în altă epocă. Ăsta este un adevăr. Pe de altă parte, sunt unele filme făcute înainte de 1989 după opere clasice care, până la urmă, au avut șansa de a fi filme de valoare. Dacă ar fi după mine, aș fi interesat de ecranizarea romanului „Sfârșit de veac în București”, de Ion Marin Sadoveanu, și romanul „Rusoaica”, de Gib Mihăescu.
Ați debutat cu „Iarba verde de acasă”, ați obținut un succes uriaș cu „Moromeții”, ambele filme având acțiunea plasată în mediul rural. De ce v-ați îndreptat spre această zonă de inspirație, cea a satului românesc? Credeți că ea mai reprezintă azi un rezervor de povești și subiecte de interes?
- În ceea ce mă privește, eu sunt un om născut și crescut la țară, acolo e lumea pe care o cunosc cel mai bine. De aici și alegerea subiectelor celor două filme, „Iarba verde de acasă” și „Moromeții”. Între timp, realitatea s-a schimbat, mai ales în viața satului. Ar mai putea fi o sursă de inspirație și acum. De pilă, „Las Fierbinți” arată o dimensiune caricaturală a satului.
- În 2010, ați făcut parte din juriul Festivalului Internațional de Film de la Iași, ulterior abandonat. În anul imediat următor, la Iași a avut loc prima ediție a Serilor Filmului Românesc (SFR), care în 2024 atins borna cu numărul 15. Care credeți că e cea mai bună formulă de festival de film pentru Iași? Una de tip competiție, cum a fost festivalul din 2009 – 2010, sau actuala formă a SFR?
- E adevărat că un festival bazat pe competiție atrage altfel, trofeele puse în joc dând o altă dinamică, spre deosebire de o prezentare a filmelor precum se întâmplă la SFR. Dar pentru lucrul ăsta trebuie o echipă, o infrastructură, trebuie ca oficialitățile locale să își dea seama ce înseamnă pentru un oraș festivalul respectiv. Sunt niște cheltuieli inițiale, dar din câte îmi dau seama, și în cazul TIFF – ului de la Cluj, ele sunt recuperate. De fapt, câștigi mult mai mult prin prestigiu și prestanță. Sigur, trebuie răbdare, nu câștigi de la început, dar se poate ajunge la un nivel foarte bun.
Motoarele „Noului val” din cinematografia românească par a fi încetinit, de la premiile obținute de Cristian Mungiu la Cannes trecând ani buni. În schimb, vin tare pe turnantă peliculele comerciale, într-un număr tot mai mare. Cum vedeți această evoluție? E benefică pentru cinematografia românească, e o supapă pentru filmul independent?
– Filmele despre care vorbiți atrag spectatori. Până la urmă, asta decide soarta unui film: audiența în sălile de cinematograf. Din câte îmi dau seama, e vorba în mare măsură de comedii, un gen foarte căutat, foarte gustat de spectatori. Sunt oameni care provin din comedia stand – up și care se bucură de o mare audiență. Acum depinde și de gradul de seriozitate profesională. Dacă acele filme sunt bine făcute, nu e o problemă. La urma urmei, nevoia omului de distracție este naturală.
Care a fost cea mai neplăcută experiență din cariera dumneavoastră regizorală?
Înainte de 1989, principala problemă a unui autor era cenzura care hotăra ce ai voie sau, mai degrabă, ce nu ai voie să faci. Subiectele, poveștile pe care le alegeai sau le inventai erau extrem de epurate, n-aveau substanță, personajele, dialogurile sunau fals. Se simțea că e o realitate falsă, de la autor la spectator. În schimb, această carență era suplinită de prezența actorilor. Prin talentul și capacitatea lor de a da viață personajelor făcea ca publicul să vină în sala de cinema.
- Pe de altă parte, care a fost momentul în care v-ați simțit cu adevărat fericit, împlinit ca regizor?
- Categoric, a fost experiența cu filmul Moromeții. Faptul că am putut să fac un film după un roman care nu numai că îmi plăcea mie, dar era un roman clasic celebru și care, până la urmă, a dat un film care a adus la cinema milioane de spectatori și s-a impus de-a lungul timpului ca o producție de referință. Da, asta a fost experiența cea mai frumoasă din cariera mea.
- Moromeții 2 a obținut 10 premii Gopo, în anul 2019. Vă așteptați ca Moromeții 3 să aibă un succes similar?
- Depinde de competiție, care a crescut foarte mult. O să vedem dacă Moromeții 3 are „față” pentru a câștiga un număr de premii
Nelu PĂUNESCU