Superstarurile anilor 80 – 90 au creat o atmosferă fantastică la Diskoteka organizată în acest weekend la Iași, în generosul spațiu oferit de Grădina Palas. Nume sonore ale muzicii românești și străine au readus în inima publicului hituri celebre care făceau furori în topurile de acum trei – patru decenii, dar care și acum își păstrează prospețimea tipică melodiilor de calitate. Sub emoția unor concerte de mare clasă, am reușit să discutăm cu legendele muzicii românești invitate la Diskoteka Iași, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu, Cătălin Crișan si Ileana Șipoteanu răspunzând cu căldură întrebărilor Agorapress.
- Cântați cu aceeași pasiune și dăruire ca în urmă cu trei-patru decenii. Care este secretul longevității dumneavoastră artistice?
Gabriel Dorobanțu – Nu am niciun secret. Toată lumea știe că atunci când ești dedicat meseriei pe care o faci, îți ies lucrurile bine. Eu mereu cânt cu interes, cu pasiune și cu dragoste pentru public și în seara asta publicul din Iași s-a devenit a fi extraordinar. Am cântat împreună și ne-am simțit minunat. Sperăm că și o viitoare întâlnire va avea același răspuns din partea publicului.
Cătălin Crișan – Nu cred că există un secret. Cred că secretul, dar nu e vina mea, este că ceea ce cânt, transmit. Adică e simplu, dar asta e de la Doamne-Doamne, restul e muncă, multă alergătură, dar îmi face plăcere.
Ileana Șipoteanu: – Niciun secret, așa am fost toată viața mea.
- Cum percepeți publicul de azi comparativ cu cel din anii trecuți?
Gabriel Dorobanțu: – Publicul este întotdeauna grozav și atunci când iubește muzica asta este un semn teribil. Faptul că și acum atâta lume a venit la festivalul Diskoteka ne bucură peste măsură.
Cătălin Crișan: – Da, e o întrebare frumoasă. Eu cred că de-o viață, aproape, cum vă spuneam, cânt melodii cu melodie. Și nu cânt texte, cânt versuri. Întotdeauna vei exista un public care să asculte versurile, să iubească amprenta muzicii ușoare românești, pentru că, din păcate, importăm mult și cred eu că se pierde amprenta muzicii românești. Publicul este mereu același chiar dacă se schimbă, pentru că, trebuie să mă credeți, la concertele mele, spre marea mea bucurie, vin puști și puștoaice de 17, 18, 20 de ani, și nu numai cei după 40. Cu toate că cei după 40 de ani sunt vreo 67% din populația României. Deci e bine oricum.
Ileana Șipoteanu – Nu putem compara, nu există termen de comparație între vremuri, pentru că n-avem cum. Înainte erau foarte puțini artiști, toți intrau pe scenă. Acum sunt foarte mulți și aproape că stăm la coadă ca să intrăm în spectacol.
Mirabela Dauer: – Pentru mine nu s-a schimbat mare lucru. Cei care m-au urmărit înainte mă urmăresc și acum.
- Desigur, în public sunt mulți spectatori nostalgici după epoca în care cântecele dumneavoastră erau în topuri. Dar sunt și destui tineri dornici de a vă asculta. Cum vă simțiți văzând că stârniți interesul într-o categorie de public tânăr care preferă alte genuri de muzică, la modă?
Gabriel Dorobanțu – Mă bucur că există interes ca să asculte muzica românească. Asta înseamnă că ei înțeleg despre ce eu vorbesc, înseamnă că nu și-au pierdut nicidecum trăirea și sentimentul care trebuie să-i domine, de dragoste de limbă românească și de iubire pentru artiștii români. Sincer, le mulțumesc din toată inima!
Cătălin Crișan – Eu am trăit puțin din Ceaușescu, vreo doi ani și jumătate. În 87 m-am lansat. Mă rog, eu am 56 de ani, am părul alb, dar nu sunt atât de bătrân.
Ileana Șipoteanu – Da, din fericire sunt foarte mulți tineri. Am mulți prieteni tineri pe Facebook, pe Instagram, o să-mi fac cont și pe TikTok, de ce nu? Mie mi se pare că muzica românească are mare, mare succes. Nu există muzică veche și muzică nouă, ci numai muzică bună.
Mirabela Dauer: – Mă bucură foarte mult prezența tinerilor. Din nefericire, generația de aur a muzicii românești nu mai are motive să compună noi melodii, pentru că artiștii nu sunt plătiți, nu sunt difuzați, costurile sunt imense. Să pui un compozitor care are acum 70 de ani să-și cumpere un studio, e mai greu.
- Discoteca a dispărut ca spațiu fizic de dans, fiind înlocuită de cluburi. Cum era atmosfera anilor 80 – 90 în discoteci, când tinerii veneau exclusiv să danseze, nu să consume și altceva?
Cătălin Crișan – Vă rog să mă credeți, dar am fost o singură dată într-o discotecă și o singură dată într-un club în viața mea. Nu mă mai duc niciodată! De ce? Pentru că orice poți să faci în acele locuri, în afară faptului să poți să vorbești, de exemplu. Să aud acum niște bubuituri șii atât. Și dacă te duci, nu să cânți, ca am cântat în discotecă și cânt în continuare, dar dacă te duci să stai de vorbă cu un prieten, și îți inviți familia, n-ai nicio șansă. Poate prin semne sau stai la aceeași masă și vorbești pe WhatsApp.
- Era muzica românească a anilor 80 – 90 comparabilă cu cea din străinătate? Piesele produse în acei ani puteau concura cu succes în topurile din Europa?
Cătălin Crișan – Nu, nu se poate compara nimic cu nimic în muzică, tocmai asta e farmecul muzicii. După opinia mea, nu există muzică veche și muzică nouă. Este muzică bună și muzică mai puțin bună. Gândiți-vă, păstrând proporțiile, Abba, Bonnie M, Nana Mouskuri, Julios Iglesias, Tom Jones, nu pot să spui că oamenii ăștia au cântat muzică veche. Muzica aceea va rămâne. Repet, păstrând proporțiile. Și gândiți-vă că totuși șlagărele, indiferent de țara în care s-au lansat, au rămas peste zeci și zeci de ani. Și asta e bucuria unui artist, bucuria mea. Las ceva după mine, n-am trăit degeaba. Dacă mâine mor, nu-mi pare rău.
Ileana Șipoteanu – Iarăși nu putem compara. În străinătate, mă refer acum și la legea dreptului de autor… după o melodie, trăiești o viață. Aici, la noi e mult mai greu. Însă muzica noastră, românească, are succes peste tot. Mergem la românii din străinătate și chiar le place, dansează și cântă împreună cu noi.
Mirabela Dauer: – Aici este prostia noastră: vrem să ne comparăm cu alții. Noi suntem noi, români. Nimeni nu poate să aibă muzica noastră. De ce să fim noi ca ceilalți? Imitația nu are valoare. Sunt o româncă adevărată și nu mă dezic de asta. Ce ar însemna să facem un festival de muzică românească cântat în limba engleză? Vi se pare normal?
- Cum vi se par astfel de inițiative, cum este și Diskoteka organizată la Iași? Reușesc ele să readucă ceva din parfumul muzicii românești din deceniile trecute?
Gabriel Dorobanțu – Păcat că aceste evenimente se fac rar și păcat că au venit cam târziu. Să sperăm că generația de acum o să descopere în timp valoarea artiștilor români și muzica românească.
Cătălin Crișan – Extraordinare. E nevoie. E bine că se îmbină generațiile, se îmbină publicul, muzica de toate felurile. Întotdeauna am spus și rămân pe acest principiu că cel mai exigent și obiectiv juriu este publicul.
Ileana Șipoteanu: – Foarte importante. Readuceți muzica ușoară românească din anii 80 – 90 în actualitate, ceea ce este minunat.
Radu SEICARU
