Faceți cunoștință cu câștigătoarea marelui premiu al concursului de fotografie organizat de ediția britanică a NGT. La numai 21 de ani Alecsandra are în palmares câteva zeci de premii obținute în țară și în străinătate. La începutul anului, Liga Studenților Români din Străinătate a desemnat-o Studentul Anului la Arte. Ieșeanca noastră, care își dorește să continue să promoveze imaginea României, a absolvit fotografia la Universitatea Portsmouth, iar acum face un master, “Fotografie Documentară și Fotojurnalism”, la Universitatea Westminster din Londra.
Draga Alecsandra, povestește-ne puțin despre culisele fotografiei câștigătoare la NGT UK.
În iarna anului 2013, după ce am câștigat concursul Sony Awards la categoria Tineret, am pus la cale un proiect de documentare a tradițiilor de iarnă din zona Moldovei. Acesta a fost parte din licența mea de absolvire la Universitatea Portsmouth, urmând ca în final imaginile să facă parte dintr-un album focusat pe costumele de iarnă și tradiția ursului. Imaginea câștigătoare la National Geographic Traveller a fost parte din acest album și impactul pe care l-a avut mi-a dat un impuls să o înscriu în diverse competiții fotografice. Unele dintre cele mai colorate tradiții de anul nou sunt dansatorii mascați, ceremonialurile magice de moarte și renaștere. “Dansul ursului” este proabil cel mai spectaculos dans mascat. Pe vremuri, un urs adevărat lua parte la ritual. Această tradiție este în mare parte păstrată în Bucovina și Moldova. Scopul ritualului este să purifice și să fertilizeze solul pentru anul viitor. Cultul ursului este probabil de origine geto-dacă, iar ursul e considerat un animal sacru. Costumele sunt păstrate de la strămoși și sunt folosite numai pentru tradițiile de Anul Nou. Imaginea mea a fost surprinsă în timpul festivalului de la Comănești. După cum am procedat în urma câștigării concursului Sony Awards, continuând prezentarea tradițiilor noastre de iarnă, de această dată, câștigarea concursului National Geographic Traveller îmi va da forțe noi în a exploata și alte tradiții ascunse pe care urmează sa le descopăr în noi proiecte.
Am văzut pe blogul tău că ai mai multe carți self published; una dintre ele este chiar despre ritualuri…
Publicarea unui proiect într-o carte îmi dă cea mare satisfacție. Consider că e cea mai bună modalitate de a spune povești. Selecția imaginilor e un proces foarte dificil, simpla poziționare a unei fotografii poate schimba complet conceptul poveștii. Dar îmi plac provocările și momentul în care am un obiect fizic în final. Astfel îmi pot lua “expoziția” în orice loc al lumii. Este un obiect etern. Nu voi înceta niciodată să îmi expun lucrările în acest mod și îmi doresc ca într-o zi, aceste cărți să fie publicate în mai multe exemplare și puse în vânzare. Acest lucru îl am în plan cu proiectul “Ritual”.
Spuneai că vrei să schimbi o părticică din România. În ce fel?
După succesul de care m-am bucurat, consider că am devenit un mic ambasador al turismului românesc. Mi-aș dori să continui pe acest drum. {tiu că nu va fi ușor să îmi ating planurile și proiectele ce vizează România, dar sunt sigură că voi reuși în momentul în care voi avea o bază financiară mai puternică. Până atunci voi încerca să continui după puterile mele, puțin câte puțin. Voi continua să valorific frumusețile țării noastre și voi continua să le arăt străinilor și o parte frumoasă, mai puțin văzută în presa internațională.
Ce planuri ai după ce termini masterul?
“I’ll go with the flow” cum spune englezul. Voi îmbrățișa orice oportunitate îmi iese în cale. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că voi trece cu brio peste obstacolele pe care le-am avut de înfruntat până acum. Am fost nevoită să iau foarte multe decizii pentru a ajunge în acest punct, și cu siguranță au fost la muchie de cuțit, mai ales în momentul în care eram aproape să renunț la studierea fotografiei. Drumul spre artă poate fi foarte plăcut, te satisface cu siguranță dacă ești ambițios și muncitor. Dar aceste reușite au un preț, perioade de incertitudine, dar voi încerca să îmi găsesc nișa potrivită. Probabil pentru o perioadă voi fi nevoită să intru în rutina de a lucra pentru un job full-time, dar în momentul în care voi avea o bază financiară, voi continua proiectele și voi începe să călătoresc din ce în ce mai mult. Îmi doresc să decopăr noi culturi și să descopăr povești nespuse, folosind fotografia pentru a le imortaliza.
Cum arată viata ta de la Londra versus viața de acasă?
Viața de acasă este liniștită, alături de oameni dragi care te protejează. Londra e diferită. După un timp am reușit să creez și aici o mică familie, dar din păcate sunt momente în care nu este de ajuns, sufletul meu tot este acasă. Londra este o etapă din viața mea și cu siguranță o provocare, ce îmi va deschide multe portițe. Am învățat multe si cât mă țin puterile voi continua să fac acest lucru, ca poate într-o bună zi să mă întorc în țară să schimb o părticică din România.
Care este articolul tău preferat din National Geographic?
Sunt pasionată de povești, și NG este un loc perfect să mă refugiez pentru a le găsi. Mi-a plăcut foarte mult articolul lui Steve McCurry și revederea lui cu fata Afgană. Este interesant cum pot evolua poveștile după o vreme îndelungată.
Interviul a apărut în numărul de primăvară 2015 al revistei National Geographic Traveler.
