Considerând probabil că eșecul Centenarului nu este unul suficient de mare pentru a intra în cărțile de istorie ale României, ministrul Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu, a pecetluit în numele Guvernului Liviu Dragnea amânarea unei decizii în cazul includerii Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO. Motivul îl cunoaștem încă de pe vremea deloc regretatului premier Tudose: necesitatea de a proteja drepturile patrimoniale ale statului Român în litigiul cu Gabriel Resources.
Sigur Ministrul Culturii nu este capabil de un sentiment precum rușinea! În vreme ce guvernele lumii alocă mult timp și resurse pentru a include în patrimoniul mondial UNESCO un număr semnificativ de situri, reprezentanții României fac jocuri pe sub masă pentru a opri un asemenea demers. Reamintim, întregul ansamblu de la Roșia Montană primise deja recomandarea de înscriere în Patrimoniul Mondial.
Din păcate, un actor cunoscut, George Ivașcu, cocoțat pe o funcție precum cea de ministru, demonstrează că joacă un simplu rol de figurant în piesa cunoscutului dramaturg Liviu Dragnea. Dacă Roșia Montană nu va fi înscrisă în patrimoniul UNESCO, ministrul Ivașcu merită un loc privilegiat la Muzeul Antipa, în cadrul expoziției temporare „Cu sânge rece“.
În slugărnicia sa față de regimul Dragnea, ministrul Ivașcu nici măcar nu a avut demnitatea de a fi prezent personal la ședința Comitetului Patrimoniului Mondial de la Manama, în Bahrain. A preferat să trimită un subordonat care să încerce aranjamente pe holuri, ascuns de delegația parlamentară oficială a României la acest eveniment.
În tot acest timp, ministrul Ivașcu, în Anul Centenarului, eșuat total din punct de vedere administrativ și cultural, rămâne un spectator pasiv. Demisia lui George Ivașcu de la Ministerul Culturii este un minim gest de reparație morală pe care îl putem aștepta.
Cercet. dr. Liviu Brătescu, coordonator al Comisiei de Cultură, Culte şi Minorităţi a PNL
