Celentano, bețivul satului din Las Fierbinți, a reușit să devină cel mai iubit bețiv al statului, emoționând întreaga suflare românească cu adevărurile dure și grele pe care fiecare dintre noi le are de spus, de reproșat, condensate într-o poezie de-a dreptul genială. “Românie, țara mea Astăzi, este ziua ta La mulți ani, să fii frumoasă Îmi pun sufletul pe masă La mulți ani, cu sănătate Ți le zic, cu drag, pe toate Eu n-am flori, tu n-ai bomboane Ai oameni prin tomberoane Ce ai fost și ce-ai ajuns Că dau veselia-n plâns Nu zic vorbe într-o doară Nu e românaș în țară Să nu aibă un văr, un frate La muncă, în străinătate Facem alte țări frumoase Construim la alții case Cât le îngrijim bătrânii Aici, ne mănâncă câinii Românii își lasă copiii acasă Să pună o pâine pe masă Și-i văd o lună pe vară Atunci când se întorc în țară Drumul ăsta nu-i ușor Te usuci încet, de dor Anglia, Italia, Cei mai mulți în Spania Ne-a bătut Albania Că nici fotbal nu mai știm Peste minge noi sărim De ea zici că aproape fugim. Vai de tine, vai de noi Asta e, ăștia suntem Noi, la supărare, bem Europa ne cam ține la perete Avem servicii mult prea secrete Deși nu-s autostrăzi La permise-s cozi de cozi Mulți se chinuie de foame Avem mai puține mame De pădure, ce să spun Că pădurea zici că-i drum Școala e pe arătură Se face pe scurtătură. Gimnastică nu mai avem Aia e, atât putem. Nu mai face nimeni bârna Nu mai strigă nimeni sârma. Sănătatea nu-ți mai spun Moare pacientu-n drum Doctorii, precum se știe, Sunt plecați în pribegie Cei ce fură milioane Au costume și sutane De-ai trecut prin pușcărie Nu-i rușine, e mândrie Vai de tine, vai de noi Asta e, ăștia suntem Noi, la supărare, bem Românie, țara mea, astăzi este ziua ta Și în loc de o urare Din pieptuțul meu de dac Am să strig în gura mare Iartă-mă că nu mai fac Nu-i mai las să te mai fure Nu-i mai las să te înjure Nu-i mai las să-și bată joc Și de-o fi, ți-i trec prin foc Sper că în a mea viață Să te văd din nou în față În față pe harta lumii, la-mpărțeală cu jupânii Asta e, ăștia suntem Noi, la bucurie, bem Și-ți mai spun, nu mă feresc Românie, te iubesc”.
https://youtu.be/V3FCbE1fhlY
Adrian Văncică: “Este greu să găsești limita, astfel încât să nu cazi în patosul acela ieftin” “Nu mai știu a cui a fost ideea. Dar cu asta am început să scriu la episod. Mi se părea cea mai grea parte. Nu s-a mai spus demult poezie la TV. Și pentru că, într-adevăr, trebuia să fie o poezie cu mesaj. Este greu să găsești limita, astfel încât să nu cazi în patosul acela ieftin. Ce mesaje am primit! Plângi dacă le citești. Foarte emoționante. Telefoane din țară. Mesaje din afară, din alte țări. Tineri care au crescut fără părinți că erau plecați la muncă. Sunt foarte multe!”, a declarat Adrian Văncică pentru paginademedia.ro.