Celentano, bețivul satului din Las Fierbinți, a reușit să devină cel mai iubit bețiv al statului, emoționând întreaga suflare românească cu adevărurile dure și grele pe care fiecare dintre noi le are de spus, de reproșat, condensate într-o poezie de-a dreptul genială.
“Românie, țara mea
Astăzi, este ziua ta
La mulți ani, să fii frumoasă
Îmi pun sufletul pe masă
La mulți ani, cu sănătate
Ți le zic, cu drag, pe toate
Eu n-am flori, tu n-ai bomboane
Ai oameni prin tomberoane
Ce ai fost și ce-ai ajuns
Că dau veselia-n plâns
Nu zic vorbe într-o doară
Nu e românaș în țară
Să nu aibă un văr, un frate
La muncă, în străinătate
Facem alte țări frumoase
Construim la alții case
Cât le îngrijim bătrânii
Aici, ne mănâncă câinii
Românii își lasă copiii acasă
Să pună o pâine pe masă
Și-i văd o lună pe vară
Atunci când se întorc în țară
Drumul ăsta nu-i ușor
Te usuci încet, de dor
Anglia, Italia,
Cei mai mulți în Spania
Ne-a bătut Albania
Că nici fotbal nu mai știm
Peste minge noi sărim
De ea zici că aproape fugim.
Vai de tine, vai de noi
Asta e, ăștia suntem
Noi, la supărare, bem
Europa ne cam ține la perete
Avem servicii mult prea secrete
Deși nu-s autostrăzi
La permise-s cozi de cozi
Mulți se chinuie de foame
Avem mai puține mame
De pădure, ce să spun
Că pădurea zici că-i drum
Școala e pe arătură
Se face pe scurtătură.
Gimnastică nu mai avem
Aia e, atât putem.
Nu mai face nimeni bârna
Nu mai strigă nimeni sârma.
Sănătatea nu-ți mai spun
Moare pacientu-n drum
Doctorii, precum se știe,
Sunt plecați în pribegie
Cei ce fură milioane
Au costume și sutane
De-ai trecut prin pușcărie
Nu-i rușine, e mândrie
Vai de tine, vai de noi
Asta e, ăștia suntem
Noi, la supărare, bem
Românie, țara mea, astăzi este ziua ta
Și în loc de o urare
Din pieptuțul meu de dac
Am să strig în gura mare
Iartă-mă că nu mai fac
Nu-i mai las să te mai fure
Nu-i mai las să te înjure
Nu-i mai las să-și bată joc
Și de-o fi, ți-i trec prin foc
Sper că în a mea viață
Să te văd din nou în față
În față pe harta lumii, la-mpărțeală cu jupânii
Asta e, ăștia suntem
Noi, la bucurie, bem
Și-ți mai spun, nu mă feresc
Românie, te iubesc”.
https://youtu.be/V3FCbE1fhlY
Adrian Văncică: “Este greu să găsești limita, astfel încât să nu cazi în patosul acela ieftin”
“Nu mai știu a cui a fost ideea. Dar cu asta am început să scriu la episod. Mi se părea cea mai grea parte. Nu s-a mai spus demult poezie la TV. Și pentru că, într-adevăr, trebuia să fie o poezie cu mesaj. Este greu să găsești limita, astfel încât să nu cazi în patosul acela ieftin. Ce mesaje am primit! Plângi dacă le citești. Foarte emoționante. Telefoane din țară. Mesaje din afară, din alte țări. Tineri care au crescut fără părinți că erau plecați la muncă. Sunt foarte multe!”, a declarat Adrian Văncică pentru paginademedia.ro.
