Un individ de prin târgul ăsta, pe care nu-l voi califica ca fiind ziarist, ci doar un tălâmb gângav ahtiat să spurce ziarişti, care caută să obţină repede şi gratis căte un sugiuc prin intermediul blogului său despre topitop şi jeli bom, a reuşit să întoarcă ieri cu curu în sus mai multe instituţii şi persoane. În urma articolului „Fostul subprefect, Bogdan Saramet, mogul media peste „Iasi TV Life” si saptamanalul „7 Est””, apărut pe AgoraPress, individul a început să sape, să sune şi să năduşească în speranţa că-i va ieşi un scandal care să-i avantajeze blogul, actiuni despre care ne povesteste chiar insul, pe numele său, Găurel Dobaşu (foto – nu-i aşa ca are o fata ce mimeaza vorbirea articulata si haosul ce va sa vina?). „Ajuns nime-n drum, Şerbet şi-a comandat un articol în care se dădea mogulaş de presă pretinzând că a luat jumate din dugheana TV a lui Ciu Ciu Daru. Ne-am hlizit noi vo două ore, iar după ce ne-am scuturat basca de praf (cum dracu să nu arunci cuşma de pământ când citeşti SF-uri atât de hazoase?) am zis să continuăm bancul. Aşa că am sunat-o pe duduia Lizuca, fătucă dată de mogulaşul Şerbet drept coacţionară a “imperiului”. Ca o adevărată consoartă de miliţian, duduca ne-a explicat răspicat că nu e albă, dar nici neagră, iar de gri nici pomeneală. A concluzionat totuşi că “poate s-a exprimat greşit Şerbet”. Ceva mai târziu ne-a sunat adevăratul mogul, rechinul Ciu Ciu Daru. Iar el s-a dat cumplit de enervat de basmele lui Şerbet, insinuînd că fostul suptprifect le cam trage la măsea iar apoi uită pe ce lume este.”Dacă eu vă spun că-s proprietar peste Palatul Culturii înseamnă că aşa şi este în realitate?”, ne-a lămurit Ciu Ciu Daru. Iar seara n-am văzut la dugheana sa tv ştirea că Palatul Culturii a trecut în buzunarul rechinului. Deci cum e paharnice Şerbet? Tare ţuica, nu?”. Mai mult, individul susţine că „pictorialul mare şi jmecher despre fostul suptptifect Borcănel Şerbet” a apărut pe un „bloguleţ (n.r. AgoraPress) de care nu ştiu decât creatorul lui şi doi prieteni”. Printr-un considerent de bun simţ, neverificat pe trafic.ro, ne declarăm profund satisfacuti de prezenta constanta a celor 3 cititori, in locul miilor de cititori de pe Topitop si, vai ce crud!, doar a trei persoane care il apreciază in viata asta pe Găurel Dobaşu, respectiv sotia, copilul, dar nu băgăm mâna in foc, si insusi narcisistul Găurel, cel care se mangaie cu o mana pe burtoaica, uitandu-se pe siteul „Topitop”, in ale carui pagini electronice se citeaza pe sine insusi, prin declaratii preluate de pe blogul său, si cu alta pe ecranul tembelizorului la care este dereftor si in ale carui emisiuni se aud peste vocile invitatilor, zgomotele de fond specifice foamei, agresive ghioraituri ale cameramanilor neplatiti de luni de zile. Trecand peste acest infam personaj, povestea de ieri cu mogulul Şaramet a ajuns sa-i rascoleasca interesele comerciale celui care s-a prezentat a fi doar ( ce modest!) editor si unic actionar al firmei ce editeaza saptamanalul cu pricina, dar fara a-i leza modestia, noi stim ca el este si director, si redactor sef, si reporter, si corector, si mai ales facebook-ist pe marea campie Elizee a cuvantului. Ei bine, acest Unic in peisajul presei locale si internationale, Gabriel Gachi, s-a apucat şi el de tunat si fulgerat impotriva celui care a semnat acel text, aducand in discutie, in mod voit, calitatea subsemnatului la o alta publicatia care este cat se poate de neutra in acest caz, cu gandul tălâmb de a-i face subsemnatului niscai neajunsuri. E bine, respectiva postare de pe facebook-ul lui Gachi a atras ca muştele la cacat, analişti precum Sorin Bocancea, Pavel Lucescu, o faţă palidă pe nume Andrei R. Ciuhodaru, sau o moldoveanca ce care cica e manager la acel post Tv, care au cerut in cor, sa fiu spanzurat, sa scriu ode un an de zile in folosul comunitatii, sa fiu gatuit de sete, judecat in piata publica sau exilat in Insula Creta. Nimic mai mizerabiul decat sa te judece un mogul de presa din Iasi! Pentru conformitate, in cazul in care vreo fata palida mai doreste sa ma dea in judecata Al dumneavoastra pârât, Nelu Paunescu