Acasandrei Lacramioara a iesit din sistemul de protectie a copilului de mai bine de 15 ani. Dupa 5 ani de peregrinari prin canalele si spatiile abandonate ale Iasului, a gasit o casa fara stapan, undeva in capatul Buciumului. A ocupat-o si a inceput sa o utileze dupa posibilitatile ei si ajutorul dat de vecini. In primul rand a facut rost de geamuri si usa, iar la adapostul acestei case de imprumut a inceput sa viseze la o schimbare in viata ei.
„Inainte sa vin aici, nu era zi in care sa nu vina politia sa dea amenzi. Era plin de gunoi si de drogati in casa aia. Acu stau intre doua vile. M-am ajuns! Toate lucrurile din casa sunt date de vecini. Am calculator, un coltar cum n-am avut in viata mea, un sifonier de haine, covoare, aragaz, butelie”, isi enumera Lacramioara, averea de imprumut.
In acesti 10 ani, in afara vecinilor, singura persoana care i-a fost alaturi a fost Mihaela.
„A fost operata si la maini si la picioare. O avut distrofie musculara cand o fost mica, la Pascani, la cresa. Eu am luat-o de pe strada, am crescut-o si acum e ditamai domnisoara. Da macar is mandra, ca acu are serviciul ei si o camera de camin”, ne spune Lacramioara.
Intre timp, micul ei refugiu a fost revendicat de proprietar care doreste sa-si reconstituie dreptul de proprietate. I-a dat termen ca intr-o luna sa paraseasca casa. Singura ei speranta, ca sa nu ajunga in strada pe timp de iarna, este dosarul pe care l-a depus in urma cu doi ani la Fondul Locativ, pentru repartitia unei locuinte sociale.
„Am fost sa ma interesez de dosar si mi-a spus ca stau bine acolo unde stau. „Nu aveti sansa la o locuinta de la Primarie, ca stati bine acolo unde sunteti”, mi-au spus. Le-am explicat ca aia nu e casa mea, dar nu stiu daca am fost inteleasa”, ne-a spus Lacramioara.
Peste aceasta situatie delicata, Acasandrei Lacramioara mai este diagnosticata si cu ulcer gastric, discopatie lombara si insuficienta mitrala.
Am incercat, la randul nostru, sa luam legatura cu responsabilii Directiei Fond Locativ din Primaria Iasi, pentru a afla daca exista vreo sansa concreta ca aceasta ieseanca sa poata beneficia cat de curand de o locuinta sociala. Dupa ce ne-a ascultat cu atentie, Cristina Albisteanu, sefa DFL, a promis ca se va interesa de dosar si va reveni cu clarificari, lucru care nu s-a mai intamplat, tacerea acestor functionari lasand sa se inteleaga ca tanara provenita din casa de copii ar putea sa aiba un crud deja-vu ca atunci, la varsta de 18 ani, cand acelasi stat, prin pionii ei, a aruncat-o in strada.
Radu SEICARU
