Daca Sfantul Valentin ar fi reprezentat in calendarul ortodox cu trasaturi umane, ar avea chipul lui. O pereche de ochi insoriti de o lumina interioara, un zambet larg, un taburet asezat langa Pasajul Eminescu si un manunchi de ghiocei si zambile strans in pumni. “De unde le-ati cules?”, este intrebat. “Din piata”, raspunde batranul cu o sinceritate dezarmanta. Nu il deranjeaza sa ne spuna ca isi castiga existenta din resturile aruncate de florari. E prea preocupat sa zambeasca in apusul cald al zilei de 14 februarie. Batranul aflat la o varsta venerabila, are un aspect ingrijit, iar apusul serii de Sfantul Valentin ii scoate in evidenta zambetul cald, in culori, primavaratic, si manunchiul de flori parfumate oferit spre vanzare. Este doar un batran preocupat sa zambeasca, asa cum multi dintre tineri nu au facut-o niciodata. In apus, pe un taburet langa pasajul Eminescu, cu un buchet de flori …inca parfumate.
