12 bolizi 4×4 străbat întinderea albă, ca un deşert de nea afânată, dintre Comarna şi Hiliţa. Şoferii şi copiloţii, membri ai clubului sportiv de off-road Adventure 4×4, caută în nemărginirea albă orice cută pe care ar putea-o încerca, palpa cu cauciucurile groase cât grumazul de taur şi strunite din îndemânarea reflexă a mii de ore de condus pe terenuri accidentate. După coama unui deal, în locul mărăcinilor plini de nea care au însoţit imaginea deşertică a drumului se profilează brusc o imagine mioritică, parte din frumuseţea acestei zile însorite, uşor geroasă dar încărcată de căldură. O turnă de oi, cu berbecii aferenţi, scurmă pe sub stratul de nea, în căutarea ultimei urme de vegetaţie. Cu paşi molateci, un baci îmbrăcat mai degrabă într-o pelerină de ploaie decât într-un suman, mână câteva oi mai sprinţare care încearcă să iasă „din pluton şi din cuvântul câinelui”. De cealaltă parte, un puşti de vreo 12 ani, cu sprinteneala specifică vârstei, aleargă în jurul turmei, învârtind deasupra capului un băţ. Apariţia convoiului de maşini îl întrerupe din datorie. Îşi propteşte băţul în pământul îngheţat şi, cu curiozitatea-i copilărească, îi urmăreşte pe ocupanţii maşinilor care se dau jos pentru un mic popas. 
Schimbă câteva întrebări cu baciul cel bătrân care, după ce ne priveşte puţin neîncrezător, se apropie de noi prin zăpada aspră ce-i scârţâie sub cizmele de cauciuc. „Bună zâua! Sunteţi de la Ocolul Silvic?”. „Nu, bace, ducem nişte cadouri la copiii de la şcoala din Hiliţa”, îl lămurim pe bătrânul a cărui faţă se luminează brusc. „Da şi Vasilică e copil! Stă aici cu oile şi caprele şi pe viscol, şi pe ger. Poate oţi avea ceva dulce şi pentru el. Şi el e copil!”, îşi întăreşte bătrânul vorba, cu o grijă paternă. 
La invitaţia lui Daniel, unul dintre membrii clubului, copilul se apropie timid de maşină şi întinde mâinile crăpate de muncă şi de ger, după punga cu dulciuri. „Cum te cheamă?”. „Vasilică Cristi. Căprarul, Vasilică”, spune copilul şi bujorii din obraji i se înroşesc şi mai mult, de astă dată de bucurie. Niciodată nu a trecut Moş Crăciun, în goana sa, peste câmpurile acestea, dar de astă dată, căprarul Vasilică a reuşit să-l prindă la timp şi a apucat să se bucure, măcar puţin, de conţinutul acelor lucruri gustoase ascunse în staniol. Că şi el e copil! 
„Povestea de Crăciun” a ajuns la şcoala din Hiliţa
Episodul anterior a prefaţat, practic, campania umanitară „Poveste de Crăciun”, derulată în weekend-ul trecut de Clubul Adventure 4X4, una dintre cele mai frumoase şi altruiste comunităţi sportive din Iaşi, cea a of-road-erilor. Pentru al doilea an consecutiv, membrii clubului au pus mână de la mână, au apelat la sponsori şi au reuşit să mobileze sala de grădiniţă care funcţionează în clădirea noii şcoli din Hiliţa şi să împartă cadouri pentru cei 71 de copii înscrişi la această şcoală, atât şcolari, cât şi preşcolari (22 de la grădiniţă, 15 de la clasa pregătitoare, 16 din clasa I şi 18 din clasa a III-a) ce provin din familii nevoiaşe, din satul Hiliţa, comuna Costuleni, judeţul Iaşi. „Latura umanitară a activităţii clubului s-a dezvoltat încă din clubul Ofroad Iaşi, care a fost înfiinţat în 2004. Dispărând dintre noi preşedintele acestui club, am reuşit să facem un nou club care continuă tradiţiile începute acum peste 10 ani în urmă, care înseamnă participări al competiţii, prieteneşte în pădure, acţiuni umanitare, strângeri de gunoaie din pădure şi tot ce ne stă nouă în putere, să ajutăm ISU sau pădurarii, atunci când este necesar. Astăzi am ajutat şcoala şi copiii din Hiliţa cu mobilier pentru grădiniţă, panouri din plută pentru afişaj, o tablă şcolară, cărţi de la o editură, cadouri pentru fiecare copil în parte, bradul de Crăciun şi tot felul de lucruri pe care le-au găsit prietenii şi membrii clubului prin case sau prin firmele lor”, a declarat Raimond Chelban, preşedintele Clubului „Adventure 4×4 Iaşi”. 
Misiune îndeplinită
Aventura a început dimineaţa devreme, membrii clubului împresurând cu motoarele 4×4, sediul unei firme din Tomeşti, acolo unde a avut loc încărcarea cadourilor. Fiecare bolid şi-a primit porţia de pachete, cauciucurile au primit ultimele pompe, membrii clubului ultimele indicaţii, într-un briefing „la botul calului”, după care maşinile s-au aliniat în convoi, spre Hiliţa. 
Animalul de 12 motoare puternice a oprit de 3-4 ori, singurele momente în care piese din acest puzzle au putut să se arunce prin râpe şi să revină pe coame mai nărăvaşe decât un mustang. Intrarea în Hiliţa a fost privită de după porţi precum venirea armatei eliberatoare. În şcoală, ca la un semn, copiii au dat glas colindelor, iar membrii clubului au început roboteala, descărcarea cadourilor, împodobirea bradului şi… privitul serbării. 
„Este un gest deosebit din partea clubului sportiv din Iaşi. De altfel, ei au mai fost şi acum doi ani la noi cu ajutoare, deci e o tradiţie şi i-am aşteptat şi anul acesta cu drag. Pentru copiii de aici, din sat, este un lucru deosebit, pentru că sunt foarte multe familii care au nevoie de aceste lucruri pe care le-au adus. Cred că astă noapte nici nu au dormit bine, pentru că ştiau că astăzi vin cu cadouri, de asta au venit din timp la şcoală, nu cumva să întârzie, să-i aştepte pe oaspeţii noştri dragi”, a declarat profesorul Adrian Chirilă, directorul adjunct al Şcolii Gimnaziale Costuleni. Potrivit învăţătorului-şef al şcolii, unitatea de învăţământ ar mai avea nevoie de un lambriu, dat fiind faptul că a fost dată recent în folosinţă şi pereţii se murdăresc foarte uşor. 
Grota cu ceaune a ff-road-erilor de fapte bune
Este ora 13.00, iar offroad-erii sunt lihniţi de foame. Aerul rece şi bucuria lucrului făcut până la capăt le-au adus aminte că au plecat spre Hiliţa în zori, înainte de primul cântat al cocoşului. Pe botul unei maşini apare brusc o bucată de slănină, se sparg vreo două cepe, iar dintr-o pungă se scot nişte pite. Nu e loc de întors. „Săpunul” care în condiţii normale era uitat prin frigidere este devorat de bărbaţii în geci negre cu însemnele clubului. O sticlă începe să circule din mână în mână, iar gâtlejurile celor care nu conduc cunosc o fericire imediată, simplă şi cu multe grade. Copiii şi-au primit cadourile, iar umerii firavi le cară spre case.
Unii mai alunecă, dar se ridică degrabă şi-şi recuperează bucuria de o zi. Alţii, mai prevăzători, au venit cu săniuţele. Maşinile de teren îşi fac loc prin această vânzoleală a bucuriei şi se afundă în pădurile Costuleniului. După câteva împotmoliri pentru care este necesar un efort comun pentru şufarea maşinilor, după ce frecvenţele radio se intercalează cu cele ruseşti, iar „gaspadin-ii” din maşini ascultă kazacioc în loc de colinde, după ce se rătăceşte cu sau fără intenţie traseul, ajungem în cuibul din pădure al offroad-erilor, la grota cu ceaune. 
Pe grătar, cârnaţii încă mai sfârâie în tavă, mămăliga încă mai bolboroseşte în ceaun, iar tochitura şi vinul fiert au înmiresmat locul. La limita dintre ziuă şi noapte, dintre pasiune şi misiune, dintre împăcarea de sine şi facerea de bine, în pădurea Costiuleniului începe serbarea off-road-erilor, un joc al ielelor cu multe turaţii, al Ciulendrelor care tăvălesc năvalnic pământul ca o descătuşare a unei noi zile trăite până la capăt, pentru ei şi pentru alţii.
sursa: Evenimentul
