Sunt ani de zile in care cele doua “biserici surori” din Iasi, cea ortodoxa si cea catolica, gestioneaza anumite obiective ce au devenit reale pericole publice. Lipsite de cea mai mica interventie la nivel de structura sau macar de o interventie minora la nivelul fatadelor, cele doua cladiri gestionate de Mitropolia Moldovei si Episcopia Catolica din Iasi, situate chiar in coasta lacaselor de cult, sunt generatoarele unor tragedii iminente. Prima cladire, situata pe strada Colonel Langa, in prelungurea catedralei episcopale, este abandonata de mai bine de 5 ani de zile. Fost pension de fete, apoi cladire cu destinatie locativa pentru chiriasii Primariei, aceasta cladire interbelica intra in posesia Episcopiei Catolice in anul 2015. De atunci, geamurile sparte de huligani atarna amenintatoare in strada din cadrele putrede ale ferestrelor, acoperisul sta sa cada in strada, iar cablurile smulse de vant aproape ca stranguleaza trecatorii. Aceasta redare a unei imagini specifice unui sat fara caini este intarita si mai mult de ignoranta reprezentantilor episcopiei, in conditiile in care, desi cladirea este asumata ca si “asezamant monahal”, zapada de pe trotuare sau resturile cazute din cladire nu au fost curatate niciodata, fapt nesanctionat de cei in masura.
Cladirea de pe Str. Colonel Langa nr. 15 din Iași este un monument istoric, aceasta fiind construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „Încercăm să obţinem fonduri pentru reabilitarea clădirilor de pe Colonel Langa, pentru a face un complex muzeal”, declara in urma cu trei ani pr. Cornel Cadar, consilier al Episcopiei Romano Catolice Iaşi.
Este de neimaginat cum in perioada celor aproape trei ani care s-au scurs de atunci, din aceste cladiri nu s-a miscat o piatra sub interventia vreunui constructor, ci doar zidurile au inceput sa se miste sub presiunea vremii.
O la fel de mare ignoranta regasim si in cutea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, daca nu una mai criminala. Una dintre multele cladiri ale acestei institutii de cult, dispusa pe strada Petru Movila, arata precum o armonica, cu zidurile arcuite pentru ultimul suflu pe verticala. Braul cladirii este macinat de vreme si intemperii, zidurile sunt crapate iar acoperisul este foarte subred, cladirea fiind un real pericol pentru trecatorii care circula pe partea carosabila, ca masura de prevedere. Ca si in cazul cladirii episcopiei catolice, nici in acest caz nu s-a pus problema vreunei somatii, iar proprietarii nu au intevenit niciodata asupra ei, si nici nu au declarata vreo intentie de demolare ori consolidare.
Aceste doua exemple demonsteaza inca o data ignoranta institutiilor, fie ele laice sau de cult, fata de monumentele, cladirile vechi si istoria acestui oras.
Radu SEICARU