Ori sunt prosti si incompetenți, ori sunt mituiti. In ambele cazuri, ar cam trebui sa plece acasa. Este vorba despre obtuzii angajati ai Politiei Locale si cei de la Corp Control Primar, sub nasul carora dospeste de ani de zile un fenomen care pute de la o posta a evaziune si acaparare samavolnica a domeniului public.
Zilnic, trotuarele sau si alte zone pietonale sunt ocupate de sute de cosulete si galeti ale florarilor care au autorizata aceasta activitate in chioscurile insalubre de tabla sau termopan, ca in anii 90, atunci cand anarhia comertului stradal transformase peisajul citadin intr-un imens bazar. Ei bine, in mandatul lui Gheorghe Nichita si apoi a lui Mihai Chirica, comertul stradal a fost desfiintat in cea mai mare parte si tocmai acolo unde nu trebuia. Prin grija edililor speriati de mass media, au fost ridicate prima oara chioscurile de presa, care mai sunt in Iasi cat degetele de la o mana. Au urmat apoi chioscurile de articole funerare din zona Padurii sau chioscurile de paine. In urma acestora a ramas tocmai mizeria care trebuia salubrizata, filtrata si relocata in centre comerciale moderne.
Cea mai mare tiganeala urbana este data de chioscurile de flori, ai caror speculanti acaparareaza zilnic domeniul public, sfidand iesenii care stau ca niste agatatori pe buza trotuarului , cum se intampla in zona Minerva, acolo unde in urma cu un an, oamenii lui Chirica au autorizat monopolul unui astfel de florar caruia nu i-a trebuit mult pentru a-si extinde marfa pana in bordura si a acapara si spatiul verde din spatele chioscurilor, pe care l-a transformat in spatiu de depozitare a deseurilor si chiar padoc in aer liber pentru niste cotarle de casa.
Tonetarii care isi risca viata sub podul din Alexandru
In timp ce acesti evazionisti isi permit cu larghete sa isi asume abateri de la lege si de la morala, avand asigurate sursele de plata a amenzilor sau atentii pentru vreun ratacit cu atributii de control, in coasta acestora vietuieste o categorie care de abia isi poate asigura sursele se subzistenta – sunt tonetarii care nu se stie prin ce minune a sortii, au reusit sa scape de intentiile edilitare, si sa mai vanda de la zi la zi cate un galos, o broboada sau o jucarie. Dupa ce au fost desfiintate pepinierele de tonete din Podu Ros si Tatarasi, cel mai vast teritoriu inca ocupat de tonetari se regaseste tot in cartierul Alexandru cel Bun.
Respectand proportiile acestei activitati, vicisitudinile vremii, neajunsurile vanzarilor sau chiar de riscarea propiilor vieti, cum este cazul tonetarilor de sub pasajul ACB, exista insa si o limita a bunului simt pe care acesti comercianti o incalca in mod repetat, respectiv extinderea ilegala a zonei de vanzare pe domeniul public.
In zona pietei din Alexandru cel Bun, in ciuda unui trotuar lat de peste 2 metri, trecatorii din ambele sensuri se ingramadesc pe o portiune de cativa centimetri, din cauza unor tonetari fara simtul masurii care si-au etalat aproape pana in strada chilotii, ciorapii si alte bulendre. Daca in trecut, aceasta modalitate defectuoasa de desfasurare a acestor activitati comerciale mai era suprinsa in actiunile Politiei Locale sau in rapoartele de control ale inspectorilor primarului, de cativa ani de zile, acestia isi desfasoara activitatea, la modul expus mai sus, fara imixtiunea angajatilor lui Chirica.
Marius GAVRILESCU
