Unul dintre cele mai șocante fenomene inexplicabile s-a petrecut la Bâlea Lac. În nopțile zilelor de 23,24 și 25 septembrie 1978 mai mulți soldați au raportat că au fost vizitați de ființe stranii, desprinse parcă din alte lumi. Întreaga poveste a început la ora 24.00 a zilei de 23 septembrie când doi tehnicieni de la stația telefericului au zărit pe cerul senin o lumină impresionant de mare. Inițial au crezut că este vorba despre o iluzie, sau chiar despre lumina unei lanterne, dar era atât de mare, puternică și de culoare roz aprins, încât nu putea fi asemănată cu nimic.
Conform relatărilor celor doi, lumina se afla la circa 10 metri de geamul cabanei lor și se mișca haotic în toate părțile. Inginerii au realizat că este vorba despre un fenomen straniu, care este de origine extraterestră.
Aproximativ la aceeaşi oră, fruntaşul Ioan Dorr a ieşit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apă. În drumul său spre robinetul aflat la colţul clădirii, luminat de un bec aflat deasupra uşii, a zărit, de la 6-8 metri, o siluetă întunecată, nemişcată, apreciată a fi de 1,90-2,00 metri. Pentru că să alunge orice teamă soldatul a somat creatura, dar aceasta nu a schițat niciun gest. Pentru că era obosit, fruntașul s-a întors în patul său și și-a continuat somnul, scrie efemeride.ro.
În seara următoare, în jurul orei 21,45, soldatul Ioan Dorr își anunță colegii că în fața cabanei, pe o movilă se afla o creatură ciudată. Soldații încearcă s-o alunge aruncând cu pietre dar umanoidul îi ignoră pur și simplu. Apoi soldații se înarmează cu bâte și se îndreaptă spre ea pentru a o lovi. Extraterestrul scoate un țipăt parcă de tigru și în acest fel îi paralizează pe soldați pentru câteva momente. În acest timp, creatura începe să se deplaseze, mersul acesteia fiind comparat de soldați cu unul al unui om care merge pe apă.
Militarii s-au baricadat într-una dintre camere. Peste circa o oră şi jumătate de oră, au auzit cum cineva zgâria obloanele de la fereastră. Doi martori declara că au auzit o voce groasă care aparent a pronunţat cuvintele „sergend… sergend…”. A doua zi au observat că obloanele erau zgâriate de numeroase linii paralele. Militarii au fost atât de speriați încât nu au mai vrut să stea la cabana cu pricina și au coborât de pe munte
