Dintotdeauna, ceasul a fost o emblemă a eleganţei şi rafinamentului, fie că era purtat la buzunar sau ticăia calm agăţat pe peretele unui salon nobiliar. Dincolo de utilitatea sa, ceasul e un barometru al bunului gust pe care îl are purtătorul său. Iar dacă vorbim de oamenii sensibili la astfel de bijuterii cu parfum aristocratic, îl aflăm printre ei şi pe omul de afaceri Gabriel Surdu. „Am o colecţie de peste 200 de ceasuri, unele dintre ele cu o vechime foarte mare. Pe lângă valoarea materială, ceasurile poartă cu ele amprenta inestimabilă a timpului care nu mai revine niciodată”, spune acesta. Prin intermediul acestei mici biblioteci a timpului, Gabriel Surdu răsfoieşte istoria epocilor trecute. Fiecare ceas are povestea lui, pe care o repetă la nesfârşit prin acele care foarfecă fiecare secundă şi minut al zilei. În esenţă instrument de măsurare a timpului, ceasul este mai degrabă martor al unor vremuri demult dispărute, dar a căror amintire o ţine mereu vie, atâta timp cât inima mecanismului său va dori acest lucru. Nostalgic, Gabriel Surdu încearcă să-şi păstreze amintirile în acest sofisticat şi rafinat album temporal. Însă recuperarea timpului pierdut e o aventură deseori costisitoare. În noiembrie 2014, un ceas de buzunar realizat în 1933 de celebrul ceasornicar elveţian Pathek Philippe a fost scos la licitaţie pentru fabulosul preţ de 12,5 milioane de euro, devenind cel mai scump ceas din lume. Încă o dovadă că adevărata comoară a omenirii rămâne timpul ce nu mai poate fi întors niciodată.