Liga Studenţilor din Basarabia critică lipsa de viziune și de asumare a guvernelor de la Chișinău și de la București în ceea ce privește promovarea identității comune de limbă, cultură, istorie și neam, eșec care este reflectat în rezultatele recensământului din Republica Moldova din 2024, la care 49,2% din populație a declarat limba moldovenească ca limbă maternă, respectiv 46% ca limbă uzuală, față de 33,2% care au declarat limba română ca limbă uzuală, în contextul în care cu un an în urmă fusese modificată denumirea limbii în Constituție. Organizația consideră că voturile de 54% anti-aderare la Uniunea Europeană, respectiv de 51,19% pentru candidatul pro-rus de la alegerile prezidențiale exprimate în țară, fără diaspora, sunt o oglindire a ambiguității istorice și identitare legate de existența unei limbi și a unei etnii „moldovenești”, care constituie principalul risc la adresa securității Republicii Moldova și face trei recomandări pentru păstrarea parcursului pro-european al țării.
Prin raportare la rezultatele recensământului anterior, din 2014, în 10 ani, ponderea populației care declară că vorbește de obicei limba română a crescut de la 23,7% la 33,2%, cu doar 9,5% procente. Practic, 6 din 10 vorbitori de română o numesc „moldovenească”.
Liga Studenților consideră că acest rezultat este datorat ambiguității identitare promovate direct sau indirect atât de către o parte din autorități, cât inclusiv de unii dintre partenerii europeni ai Republicii Moldova, prin care este întreținută în mod artificial identitatea moldovenească, invenție a autorităților sovietice care în 1924 au creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) în stânga Nistrului, cu capitala la Balta, inventând doi ani mai târziu și „limba moldovenească”, cu scopul de a putea integra pe viitor acest spațiu drept unul care aparține unei alte etnii ale Imperiului de la Răsărit.
Dovada cea mai recentă a acestei ambiguități identitare este reprezentată de faptul că deși 31,3% din populația recenzată a declarat româna drept limbă maternă, doar 7,9% se declară a fi de etnie română, iar 77,2% de etnie moldovenească. Situația a fost amplificată de întrebarea cu nr. 41 de la recensământ, unde s-a făcut o confuzie clară între etnie și naționalitate, deși cei doi termeni au conținut eminamente diferit: etnia se referă la totalitatea oamenilor care vorbesc aceeași limbă și care au o cultură comună, determinată în timp și spațiu, cu trăsături de civilizație și cultură (limbă, tradiții etc.) comune, pe când naționalitatea, din punct de vedere juridic, se identifică cu cetățenia.
Astfel, coroborând datele, ajungem să avem circa 25,3% etnici moldoveni vorbitori de română, dar care se identifică etnic ca moldoveni, 46% etnici moldoveni care vorbesc „limba moldovenească” și 5,9% etnici moldoveni care vorbesc altă limbă decât română sau „moldovenească”.
Acest tablou etnico-lingvistic se suprapune cu rezultatele Referendumului de aderare la Uniunea Europeană, când 54% dintre cetățenii rezidenți ai Republicii Moldova au votat împotriva aderării, respectiv cu rezultatele turului al II-lea al alegerilor prezidențiale, când în țară 51,19% au votat cu candidatul pro-rus, fapt relevant chiar și fără a lua în calcul voturile de protest.
Astfel, soluția orientării corecte din punct de vedere geopolitic a Republicii Moldova, într-o direcție pro-occidentală, trebuie să se bazeze obligatoriu pe:
Renunțarea la identitățile de uz sovietic și asumarea realității concrete a identității române comune de limbă, cultură, istorie și neam;
Promovarea unor politici publice de factură conservatoare din partea partidelor pro-europene, în acord cu viziunea generală a majorității populației Republicii Moldova, având în vedere monopolul creat de partidele pro-ruse asupra discursului politic conservator;
Susținerea Mitropoliei Basarabiei, aparținând Patriarhiei Române, cu o orientare explicit pro-europeană, și „educarea” așa-zisei societății civile numite pro-europene, dar care atacă cu diverse prilejuri această instituție într-o manieră anticlericală și „bezbojnică” și care tace în fața problemelor și abuzurilor Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, subordonată Patriarhiei Ruse, care a fost mereu un vector geo-politic anti-occidental.
«Ambiguitatea istorică și identitară constituie principalul risc la adresa securității Republicii Moldova, care nu poate exista în baza unei false identități civice moldovenești inventată de sovietici în 1924, indentitate care prin natura ei este anti-românească, anti-europeană, anti-occidentală și eminamente atașată de viziunea imperială rusă, fapt reliefat și în rezultatele Referendumului de aderare a Republicii Moldova la UE din 20 octombrie 2024 sau la alegerile prezidențiale.
Trebuie evitate orice denumiri sau expresii juridice ambigue care oferă spațiu de interpretare și de manifestare a unei identități generice, nenumite, subînțelese ca fiind moldovenească. Dacă în 2023 s-a trecut peste ambiguitatea „limbii noastre” sau a „limbii de stat”, care niciodată nu era numită public, a venit timpul să fie eliminate și alte ambiguități identitare, precum Ziua Națională a Culturii, care ar trebui să fie, de fapt, Ziua Culturii Naționale.
Nu putem să nu întrebăm: Ce interese au cei care ani de zile, pe bani americani sau europeni, cu sau fără știrea finanțatorilor, au promovat asiduu proiectul sovietic al unei „națiuni civice moldovenești? Ce interese au cei care se opun reintrării Mitropoliei Basarabiei în drepturile sale istorice și lucrării ei prin care sufletele își găsesc alinare, fugind de sub omoforul unei biserici care binecuvântează moartea, rachete și tancuri? Nu cumva printre așa-numiții pro-europeni sunt, de fapt, oameni care fac jocul Moscovei?» a declarat Ana-Maria Vârlan, coordonator al Ligii Studenților din Basarabi.
Aida POPA
