La implinirea a doua saptamani de la startul oficial, campania electorală pentru parlamentare nu impresionează la nivelul Iaşului. Afişe electorale sunt răzleţe, prezenţa candidaţilor printre cetăţeni e rarefiată, totul fiind învăluit într-o atmosferă lipsită de pigmentul confruntărilor de altădată. În timp ce partidele mari par a nu mai avea nevoie de promovarea mediatică, stăpâne fiind pe soliditatea convingerilor alegătorilor tradiţionali, iar PMP şi ALDE încă au probleme de vizibilitate şi identitate, PRU vine tare din urmă, mizând pe experienţa şi notorietatea greu de egalat a candidatului – locomotivă, Gheorghe Nichita.
Sonori, colorati si totusi falsi
Lider în sondaje, cu o forţă organizatorică recunoscută şi o tradiţie a victoriei politice la Iaşi, PSD propune pentru Parlament o listă dezamăgitoare chiar şi pentru fanii săi consacraţi. Grupul candidaţilor pentru Camera Deputaţilor este condus de Camelia Gavrilă, o personalitate a sistemului educaţional ieşean, dar care nu se poate lăuda cu performanţe politice notabile. De altfel, Gavrilă a evitat întotdeauna să-şi asume poziţii partinice tăioase, reuşind astfel să supravieţuiască în funcţiile de conducere de la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean sau Colegiului Naţional Costache Negruzzi. Un candidat care îşi urmăreşte limpede interesul propriu, singura sa problemă fiind alegerea partidului protector. Nicolae Bănicioiu, plasat imediat după Camelia Gavrilă, porneşte în competiţie cu handicapul de imagine moştenit în urma gestionării crizei accidentului Colectiv, dar şi cu percepţia negativă pe care o lasă orice candidat impus de la Bucureşti.
Dintre băştinaşi, al doilea nume sonor de pe lista PSD de la deputaţi este Tudor Ciuhodaru, remarcat îndeosebi prin traseismul şi lipsa de seriozitate care i-au caracterizat întreaga activitate parlamentară, în totală contradicţie cu speranţele alegătorilor. Din păcate, imaginea medicului performant şi săritor, prezent pe toate canalele media, a fost contrazisă de un parcurs politic mediocru, Ciuhodaru pierzându-şi charisma care îl propulsase în viaţa publică.
Candidati jalnici din partea partidului linsarilor interne
Înainte de a intra în competiţia parlamentară propriu – zisă, filiala ieşeană a PNL a fost ea însăşi câmpul unor bătălii şi trădări interne care au devenit deja tradiţionale după fuziunea cu fostul PDL. Liberalii ieşeni, lipsiţi de rezultate spectaculoase la nivel electoral, dar dominaţi de orgolii personale dintre cele mai puternice, nu reuşesc să formeze un grup omogen, capabil să dobândească forţa necesară dezechilibrării eternului adversar social – democrat. Indisciplina filialei a fost sancţionată de conducerea centrală prin plasarea în vârful său a unui anonim, Teofil Bălteanu, un personaj care accentuează şi mai mult impresia de provincialism şi regres în rândul liberalilor ieşeni.
Primul pe listă la deputaţi, Marius Bodea, este favorizat de inerţia imaginii directorului care a dat strălucire europeană aeroportului ieşean, o imagine care l-a ajutat să rămână remarcabil în rândul publicului chiar şi după penibilul rezultat de la alegerile pentru funcţia de primar al Iaşului. Previzibil, Bodea şi-a adaptat acum discursul pe subiectul autostrăzii Moldova, un ideal de care se leagă şi propaganda contracandidaţilor săi, dar în care nici un ieşean nu mai crede. Bodea îşi păstrează astfel lipsa de inadecvare a discursului său public, abordând o temă pe care nici un ieşean nu o vede concretizată într-un termen rezonabil.
În spatele tinerei vedete Marius Bodea se află poziţionat senatorul Dumitru Oprea, total amorf şi lipsit de dinamism în ultimii ani. Activitatea sa parlamentară a fost una văduvită de acţiuni concrete, chiar dacă e primul la numărul de interpelări.
La Senat, lucrurile sunt şi mai tragicomice sub aspectul candidaturilor. Mihaela Popa, deja celebră pentru apetenţa faţă de consumul de răsărită pe sub candelabrele Palatului Parlamentului, este acompaniată de un alt personaj exotic, Laura Scîntei, un fel de mamiţică a domnului Goe, o figură descendentă pe linie directă din stirpea lui Agamiţă Dandanache.
Semne de carte electorala
Pentru Iaşi, înglobat în USR, merge pe cartea experimentului, pentru candidaţii săi alegerile părând un joc de societate, o simulare pe computer. Intrarea pe liste a scriitorului Dan Lungu confirmă ficţiunea în care se află oamenii USR de la Iaşi.
Partid fără pretenţii, apărut dintr-un orgoliu al lui Tăriceanu, ALDE îşi dovedeşte subţirimea lotului de candidaţi de la Iaşi. Eternul senator Varujan Vosganian s-a mutat pe lista deputaţilor, care îi conferă o siguranţă mai mare de a reintra în Parlament, semn de disperare din partea politicianului prezent la Iaşi doar la festivaluri de poezie. Dincolo, la Senat, Vasile Şalaru reprezintă un monument de antipatie, alura sa greoaie şi lipsa ştaifului intelectual compunând imaginea unui parvenit tipic.
PMP, partid care nu pare a avea altă raţiune de a exista decât ca jucărie a fostului preşedinte Traian Băsescu, este cunoscut la Iaşi printr-un singur nume, Petru Movilă. Veteran deja al Parlamentului, deputatul PMP, un devotat al lui Băsescu, speră că imaginea acestuia să fie suficient de atractivă pentru bruma de admiratori rămasă pentru a trage partidul în sus, odată cu filiala ieşeană.
O traiectorie surpriza
Singura formaţiune care a reuşit să trezească spiritele într-un Iaşi politic adormit este Partidul România Unită. Deocamdată, filiala ieşeană se confundă aproape în totalitate cu Gheorghe Nichita, un om cât o instituţie. Marele avantaj al candidatului PRU îl reprezintă arsenalul de cunoştinţe administrative dobândit în cele trei mandate de primar al Iaşului, o experienţă unică în peisajul politic local. Nichita le poate opune sterilelor opinii ale contracandidaţilor săi proiectele concrete, de mare anvergură la nivelul infrastructurii Iaşului, lucruri palpabile care pot înclina în favoarea sa balanţa simpatiei multora dintre alegătorii chemaţi la urne pe 11 decembrie. Cu o echipă de campanie mai bine structurată decât a celorlalte partide, un mesaj clar şi concret, Nichita a renăscut în spaţiul public, devenind în scurt timp omul de care vorbeşte toată lumea. O traiectorie care poate avea toate elementele unei victorii în decembrie.
Marius GAVRILESCU