De când a preluat guvernarea, Marcel Ciolacu pare pus pe falimentarea mediului privat românesc, compus în cea mai mare parte din firme mici și mijlocii, asupra cărora a declanșat un adevărat tsunami de măriri de taxe și impozite, dar și de impunere a unor condiții de funcționare care nu ajută cu nimic firmele, ba chiar din contra, le obligă să bage bani în buzunarele altora, care ajung să facă afaceri de zeci de milioane de euro, pe spinarea micilor întreprinzători.
E-Factura, sistemul prin care facturile ajung la ANAF, a apărut după ce Ciolacu s-a aruncat vitejește într-o atât de trâmbițată luptă împotriva evaziunii fiscale, care s-a fâsâit în doar câteva zile de controale și descinderi pe la niște firme care ori nu aveau protecție ori și-o pierduseră. De altfel, Ciolacu a deschis mai multe fronturi de așa-zisă luptă cu fel de fel de inamici, care în scurt timp, s-a dovedit a fi doar pregătirea terenului (crearea emoției) pentru niște măsuri ce vor avantaja doar firmele unor ”băieți deștepți”. Și aici amintim doar războiul declarat de premierul PSD, industriei jocurilor de noroc, care s-a răsuflat mai repede decât se termină suta de lei într-un aparat de poker.
Din tot războiul cu evaziunea fiscală, a rămas E-Factura, despre care specialiștii spun că nu are niciun efect asupra evazioniștilor (cine face evaziune, nu facturează), iar alții spun că ar împiedica evaziunea într-o anumită măsură, părerile fiind împărțite.
Ca să convingă poporul că viață fără E-Factura nu există, Guvernul PSD a apelat și la sperietoarea UE. Vezi Doamne, ar fi o obligație prevăzută în PNRR, ceea ce s-a dovedit a fi o minciună sfruntată. În orice caz, toate firmele din România, s-au trezit că sunt obligate peste noapte, să folosească acest sistem.
De fapt, E-Factura miroase de la o poștă a megatun, cum s-a mai dat în România cu ajutorul guvernului, pe banii fraierilor plătitori de taxe și impozite. Și explicăm și de ce:
Ca să poți folosi E-Factura, trebuie mai întâi un program (aplicație) de facturare electronică. În aplicație există un buton pentru E-Factura, dar care nu funcționează decât dacât dacă utilizatorul are un cont pe site-ul ANAF în SPV (Spațiul Virtual Privat).
Ca să te poți înregistra în SPV, trebuie semnătură electronică. Iar semnătura electronică nu se obține gratis, ci se plătește. Și pe bani deloc puțini.
O semnătură electronică ajunge să coste aproximativ 50 de euro, în varianta cu valabilitatea cea mai redusă, de un an de zile. Pentru că odată făcută, semnătura electronică nu funcționează la nesfârșit, ci trebuie reînnoită. Cea mai ieftină variantă este de aproape 100 de euro cu valabilitate 3 ani de zile, apoi trebuie reînnoit certificatul, tot contracost.
Dar, pentru a folosi butonul E-Factura din aplicația de facturare, mai trebuie niște bani. Cea mai ieftină variantă, dar cu număr de operațiuni limitate, este de 15 lei pe lună, adică 180 de lei pe an, aproximativ 40 de euro. Dacă vrei o variantă de mijloc, cum probabil că aleg cele mai multe firme, costă aproape 100 de euro pe an.
In România existau la 31 decembrie 2023, 1.206.395 de firme, din care 846.459 au depus bilanț pe ultimul an de activitate. Toate aceste firme, indiferent că au depus bilanț sau nu, trebuie să factureze. Prin urmare, ar trebui să aibă la ora asta semnătură electronică (dacă nu, mai au timp până în luna aprilie, când încep să se aplice sancțiuni) plus program de facturare electronică.
Din totalul firmelor din România, la sfârșitul anului trecut, aproximativ 200.000 de firme aveau semnătură electronică. Asta înseamnă că brusc, s-a deschis o piață imensă (mană cerească, așa cum ar spune un cunoscut slujitor al Domnului) pentru cei câțiva mari jucători din domeniu. Un milion de firme s-au văzut obligate de guvern, să apeleze la serviciile lor.
Dacă luăm ca referință cele mai ușoare/ieftine planuri de plată pentru semnătură electronică și pentru programul de facturare, rezultă că la începutul acestui an, firmele din România vor cheltui cam 100 de euro de căciulă pentru serviciile devenite obligatorii. În total, asta înseamnă 100.000.000 de euro (o sută de milioane), bani care vor intra în conturile acestor firme, pentru care premierul Ciolacu a devenit cel mai bun agent de vânzări, sub pretextul combaterii evaziunii fiscale, ca și cum evazioniștii (cei care nu nu plătesc taxe și impozite pentru că nu facturează) s-ar apuca deodată să facă facturi, ba să mai și plătească pentru a le putea emite, doar pentru că a zis Ciolacu că ne ceartă UE dacă nu-i jupuim pe toți înterpinzătorii privați din România.
Și asta nu e tot. Aceste firme au asigurate încasări pe viață dacă nu se revine asupra deciziei iluștrilor guvernanți. În fiecare an, datorită lui Ciolacu, le vor intra în conturi zeci de milioane de euro din taxele pentru reînnoirea certificatelor pentru semnătura digitală și pentru facturare electronică.
Așadar, Guvernul PSD a obligat toate firmele din România să bage niște bani în buzunarele câtorva firme mari, deși ar fi existat alternativă gratis, sau la un preț modic.
Mai multe pe tvmneamt.ro
