Noul terminal al Aeroportului din Iași continuă să fie o sursă de bună dispoziție, nervi, nedumeriri, revolte, bancuri, totul mixat în clasicul haz de necaz de care numai românii sunt în stare.
După ce că automatele din aerogară livrează produse de bază precum apa la prețuri nesimțit de mari (spre exemplu, o sticlă de apă la 0,5 litri costă 15 lei), se resimte acut lipsa restaurantelor sau cafenelelor care ar transforma incinta într-un spațiu mult mai uman și civilizat. În schimb, conducerea aeroportului a înșirat pe un perete câteva automate imense de unde pasagerii se pot aproviziona cu sucuri, cipsuri, cafele la pahar, totul la un preț prohibitiv, desigur. Iar ca bătaia de joc să aibă și un strop de bizarerie, meșterii care au instalat tonomatele le-au cuplat electric la două prize plantate în podea. Imaginea cu cablurile răsucite care ies de sub mașinării și șerpuiesc spre prize a devenit virală pe un grup de discuții din Iași. „Ori a fost proiectat de vreun restanțier, ori acolo ar fi trebuit să fie un mic restaurant ceva”, „Dorel electrician!”, „Prize în podea…. eventual o avarie cu apă și avem ce vedea la știri”, „Cum naiba să pui priza acolo jos? Un copil poate scăpa apă și se electrocutează sau poate merge și băga degetele în priză. Dorele, ce-ai făcut? Omori copii! Când spală femeile pe jos, intră apă în priză. Ca la români nu găsești nicăieri! Unde este siguranța românilor? Dacă este inundație sau se rupe un cablu, oamenii mor! Se pot întâmpla accidente!”, sunt doar câteva dintre opiniile internauților cărora nu le venea să creadă ochilor câtă tehnică „avansată” zace în noul terminal.
Cert este că nemulțumirile pasagerilor sunt alimentate continuu de oferta cvasiinexistentă de spații de recreere între două avioane, de prețurile exagerat de mari ale sticlelor de apă sau cafelei, totul făcând din imensa hală a Aeroportului un spațiu nefrecventabil, lipsit de facilitățile specifice unei aerogări cu pretenții europene.
Paul LOVIN
