Mai multe monumente istorice detinute de persoane fara niciun respect fata de zestrea arhitecturala a Iasului, se afla in prag de autodemolare. Masurile coercitive aflate la indemana autoritatilor locale sunt limitate, drept pentru care, sanctiunile la adresa speculantilor imobiliari care batjocoresc istoria si imaginea Iasului sunt cele mai uzuale mijloace prin care se incearca determinarea acestora sa-si intretina imobilele monumente istorice. In timp ce la noi, acesti speculanti primesc amenzi modice, in Occident se ajunge la exproprieri si implicit la salvarea monumentelor.
In perioada 30 mai- 10 iunie, inspectorii Corp Control Primar au întocmit 26 de procese verbale de contravenţie, cu amenzi în sumă de 68.770 de lei. Printre acestea s-au numarat si 5 amenzi în sumă de 20.000 de lei, aplicate pentru nerespectarea obligatiilor proprietarului imobilului monument istoric situat in bd.Carol I, cladire care adaposteste Institutul de Sanatate Publica, şi o amendă de 1.000 de lei pentru nerespectarea unei somatii de refacere a fatadei imobilului din strada G.Muzicescu nr. 10, cunoscuta drept Casa Ghica – Kefal, asa cum este numita cladirea în care a functionat Conservatorul din Iasi.
Initial, cladirea ridicata la 1820, a avut un singur nivel, dar ulterior i s-a mai adaugat un etaj, însumând 14 camere. Palatul a fost construit, în stil medieval moldovenesc, pe la sfârşitul sec.18, de tatăl lui Costache Ghica – agă şi căminar, căsătorit cu Eleonora (Elena) Negruzzi, sora lui Costache Negruzzi. În anii 1917-1918, aici a funcţionat Legaţia franceză. După zece anii de procese, prin 2005, urmaşii familiei Ghica au reintrat în posesia palatului. Apoi l-au vândut şi a mai fost revândut pe bani mulţi. De-a lungul timpului a avut mai mulți proprietari, dar şi locatari celebri, aici locuind Prinţul Albert Ghica, care, în 1913, a fost candidat la tronul Albaniei, dar si scriitorul Barbu Stefanescu Delavrancea. În anul 1846, casa a fost închiriata Conservatorului din Iași, iar aici s-au ținut cursuri. Imediat dupa Revoluție, clădirea a fost revendicată, iar în anul 2005 a fost încredințata unui moștenitor. Se zvonea atunci că imobilul va fi transformat într-o pensiune sau un minihotel. N-a fost sa fie așa, și în același an, clădirea a fost scoasă la vânzare. Toti “investitorii privati” care s-au perindat prin acest palat nu i-au schimbat o caramida si nu au dat o bidinea de var. Din cauza acestor speculanti imobiliari, cladirea este acum roasa de vreme, de intemperii, cu tencuiala cazuta si stalpii de sustinere rosi pana la caramida. In niciunul dintre cele doua cayuri, nu exista depusa vreo documentaţie de restaurare sau de consolidare a monumentelor.