Caminele sociale ale Primariei Iasi sunt printre cele mai rau famate locuri din Iasi. Focarele de mizerie sunt dublate de infractiunile si teroarea pe care unii chiriasi o instaureaza asupra celorlalti. Un astfel de loc este caminul social din Canta 60B.
Arădoaie Dumitru, impreuna cu fiica sa incadrata intr-un grad accentuat de handicap, sunt printre victimele preferate ale tiganilor din caminul Canta nr.60 B. Handicapul fetei si disperarea tatalui ii face vulnerabili. El are 57 de ani, fiica sa are 31. In urma cu 26 de ani, Dumitru a trebuit sa renunte la tot pentru un singur lucru- cresterea copilului sau care „s-a scrantit” dupa ce mama a murit de mana cu ea, intr-un teribil accident.
„Traim numai din pensia copilului de 340 de lei, pe motiv de boala. Are schizofrenie paranoica si autism si isi face nevoile pe ea. I-am dat in judecata pentru ca trebuiau sa-i dea copilului insotitor. Eu mi-am pierdut ani de munca ca sa am grija de fata, dar nici acum nu sunt insotitor. Am 27 de ani de munca, cu grupa. Am lucrat la RATP, pe autobuz si troleu, la CUG, ca electrician… Am un liceu, nu-s chiar asa de prost”, ne spune Dumitru Aradoaie.
Filmul unei tragedii
Irina Gabriela, fata lui Dumitru, are 31 de ani. Ar fi trebuit sa fie o femeie la casa ei, cu copii, care sa se bucure de realizarile lor si de o viata normala. Din nefericire, este doar o fiinta pe care viata a transformat-o prea brusc intr-o marioneta dependenta de grija tatalui.
„Lucram pe taxi in Bucuresti si intr-o zi, sotia si cu fata s-au dus sa cumpere ceva. Un nenorocit a venit cu viteza si mi-a omorat sotia pe verde. Avea 29 de ani. Fata a ramas socata, i-o stationat mintea. Acu, in afara de ea, nu am pe nimeni. Mi-au murit toti, parinti, frati, o sora, socrul, soacra, ca de aia s-a vandut si apartamentul din Dacia, unde am stat, iar noi am ajuns aici”, este povestea comprimata in cateva fraze, a lui Dumitru si a fetei lui.
Sub teroarea clanurilor de tigani
In camera saraca de camin, familia Aradoaie nu are nici macar lumina. Singura sursa de energie e o baterie slabita care lasa sa se auda in camera neaerisita, cateva franturi dintr-o balada.
„Am platit utilitatile, dar nu vor sa-mi traga lumina din cauza ca trei sferturi din camin sunt tigani care nu dau un leu la utilitati. De multe ori ies cu fata in oras si ma plimb de nebun din cauza tiganilor. Vin, imi bat in usa pentru ca le spun sa nu faca galagie. Imi face fata handicapata, o scuipa. S-au pisat pe usa si mi-au distrus-o, tiganii astia de-ai lu Nechita, care stau perete in perete. Normal ar trebui sa stea la camera vreo 4, dar is 20 aici. La unu noaptea dau cu pumnii in usa. Sunt multi. Sunt neamuri din Dalas. Politia a spus ca nu poate sa le faca nimic, in afara de amenzi. Sunt in contra mea. Cand vin, spun ca eu sunt de vina”, spune Dumitru.
„O sa le dau cu cutitul direct la gat, daca imi mai terorizeaza copilul”
Majoritatea tiganilor sunt adusi de la blocul M2. „Recidivisti si prostituate”, cum ii catalogheaza Dumitru.
„Sunt niste tigani lasi. Trag cu pietre si fug. Era sa o nimereasca un astfel de tigan pe copila asta cu o piatra in cap. Noroc ca am prins piatra. Mana asta nu am mai putut-o misca o zi. Daca o lovea piatra aia, o omora. Faceam ceva. Ii achitam pe tigani, ma duceam in puscarie. I-am spus si primarului Chirica. „Domle, eu, daca se intampla ceva, omor acolo doi-trei tigani, te trag dupa mine pentru ca nu imi dai schimb de locuinta. Eu nu pot sta cu copila intre tigani, aici”. Nu ma inteleg cu ei ca le spun sa faca liniste, ca am am copil bolnav. Vin vreo 20 la usa. Mi-am pregatit cutitele, ca nu ai ce sa faci. Nu pot sa le dau la picioare ca sunt multi, dar le dau direct in gat daca mai imi terorizeaza copilul. Nu-s interlopi, sunt niste saracii de tigani, da-s multi si rai”, ne descrie Dumitru, calvarul prin care trece.
In afara tiganilor din neamul Nechita, in caminul Primariei mai face legea un individ, var cu Doru Colac (n.r. proxenet care a avut celebrul bordel Leul de Aur, camuflat sub imaginea unui neutru local de streaptesse) care urla tot timpul si loveste pe cine intalneste in cale.
„Daca e nebun, cand bea urla incontinuu. Una a castigat niste bani buni la bingo si i-a dat tiganului, de frica cred, vreun sfert din suma, vreo 200 de milioane. Apoi o mai fost un incident cand o venit unu cu pistolu la Colac si l-o luat Politia apoi”, isi aminteste Dumitru.
Reactia Politiei: „Unu la morga, altu la puscarie. Noi dam doar amenzi”
A incercat cu disperare sa-i convinga pe cei din primarie sa-i dea la schimb o alta camera, in alta parte, dar s-a lovit de acelasi invariabil „n-avem”.
„Nu se mai poate sta aici. Bat in usa tampitii astia de tigani. Copila asta face noaptea crize, se pisa pe ea. Eu nu am voie sa intru in bloc, nu am voie sa ies. Politia asta nu face nimic. Mi-a spus ca pana la urma asa se intampla, unul la morga si altul la puscarie. Sunt momente in care imi vine sa ma arunc pe geam, dar ea in grija cui ramane? Se prapadeste imediat”, spune tatal.
Pe pat, Irina Gabriela isi frange mainile si priveste neputincioasa in tavan. Langa ea, pe o speteaza a patului, stau aliniate trei papusi goale, precum mintea acestei femei in trup de copil.
„Nu fac nimic astia ca sa plec de aici, si le-am platit. Mi-au luat chirie in plus, 4 mii de lei. M-au dat in judecata sa platesc chirie. Nu au tinut cont de lege si de faptul ca fata are handicap accentuat. Am platit chiria aia, ca sa nu ajungem in strada. Am platit si acu i-am dat eu in judecata ca sa iau banii inapoi. Nu mai vad eu banii de la stat… Asta-i Romania! Incercam sa supravietuim din ce mai stiu si eu meserie. Mai pun o gresie, o faianta, ca ma pricep, si mai imi gasesc linistea pe la manastiri, acolo unde merg sa ma rog sa ma ajute Dumnezeu sa scap de aici si poate s-o face copilul asta sanatos”, spune Dumitru. Odata si odata se va intampla ceva. Ca in viata si in moarte, ori cutitul lui Dumitru isi va urma calea, ori in intunericul vietii lor se va aprinde lumina.
Nelu PAUNESCU
