Un bătrân în vârstă de 93 de ani care a lucrat la Auschwitz, unde era însărcinat cu confiscarea bagajelor prizonierilor, va fi trimis în judecată în Germania, fiind acuzat de complicitate la uciderea a 300.000 de persoane, anunță The Guardian. Oskar Gröning, cunoscut drept Contabilul de la Auschwitz, va fi trimis în judecată în orașul german Lüneburg, în ceea ce va fi, probabil, ultima șansă a autorităților de a-i judeca pe gardienii de la Auschwitz aflați încă în viață.
Din cei 6500 de membrii SS care au lucrat în lagărul de concentrare, doar 43 au ajuns în fața judecătorilor. Dintre aceștia, 25 au fost trimiși la închisoare, iar restul au fost achitați.
Spre deosebire de alți foști gardieni, Gröning a vorbit destul de mult despre cei doi ani pe care i-a petrecut la Auschwitz, atât într-o autobiografie, cât și în interviurile acordate. El a mărturisit că evenimentele la care a fost martor acolo l-au bântuit toată viața. Bărbatul a recunoscut că știa despre camerele de gazare, dar susține că el n-a fost decât o piesă nesemnificativă în marea mașinărie de ucis de la Auschwitz.
Luni, 20 aprilie, un grup de circa 60 de reclamanți era așteptat la tribunal pentru a prezenta dovezi împotriva fostului gardian SS. Aceștia speră că Gröning va recunoaște în sfârșit că a fost mai mult decât un martor pasiv la crimele de la Auschwitz. „Mi-ar plăcea ca el să recunoască în fața Curții că își dă seama ce a însemnat faptul că el a fost la Auschwitz și, mai mult, că probabil a confiscat bagajele unora dintre cele 49 de rude ale mele care au fost ucise acolo”, a declarat Eva Fahidi în vârstă de 90 de ani. Ea a fost trmisă la Auschwitz când era adolescentă și și-a pierdut acolo mama și sora în vârstă de 11 ani. „Sunt foarte interesată să aud ce are de spus, dacă recunoaște că a sprijinit acea mașinărie a morții”, a mai declarat bătrâna.
Hedy Bohm, o femeie de 86 de ani născută în România, a fost deportată la Auschwitz împreună cu părinții săi, care au murit acolo. Ea a venit în Germania special pentru procesul lui Gröning. „Indiferent că ai fost bibliotecar, șofer, bucătar, orice!, dacă ceea ce ai făcut a ajutat mașinăria morții a unui regim criminal să funcționeze, ar trebui să fii chemat să răspunzi pentru faptele tale. Nimănui nu ar trebui să i se permită să spună «am fost doar o piesă neînsemnată în marea mașinărie»”, a declarat femeia.
Procesul lui Gröning a început după condamnarea din 2012 a gardianului John Demjanjuk, când judecătorii au stabilit că acesta poate fi considerat vinovat prin simplul fapt că a lucrat în lagăr. Astfel, procurorii germani au lansat un nou val de căutări a foștilor gardieni de la Auschwitz, revizitând inclusiv cazuri mai vechi. Au fost identificați 30 de membrii SS, dintre care doar trei vor fi aduși acum în fața justiției.
Procurorii s-au concentrat mai mult pe perioada cuprinsă între mai și iulie 1944, perioada deportării comunității evreiești din Ungaria. Au fost aduși atunci la Auschwitz 425.000 de oameni, dintre care cel puțin 300.000 au murit.
Gröning era în perioada respectivă responsabil cu confiscarea bagajelor de la prizonieri după selecție (între cei care urmau să fie trimiși la gazare și cei trimiși la muncă forțată). Bunurile acestora trebuiau îndepărtate din antecamerele spațiilor de gazare cât mai rapid posibil, pentru ca noii veniți să nu suspecteze nimic. Gröning trebuia să numere și banii descoperiți în bagajele prizonierilor, pe care îi transporta ulterior personal la Berlin. De aici i s-a tras și porecla „Contabilul de la Auschwitz”.
Într-un raport realizat de superiorii săi în octombrie 1944, Gröning, atunci în vârstă de 20 de ani, este descris ca având un „caracter fără defecte”, „un aspect soldățesc solid și corect” și „o viziune asupra lumii de încredere”.
Într-un documentar realizat de BBC în urmă cu un deceniu, Gröning – deși nu și-a recunoscut propria vină – a spus că este responsabilitatea sa de a vorbi împotriva negaționiștilor. „E misiunea mea, acum la vârsta asta, să mă confrunt cu aceste lucruri pe care le-am trăit și să mă opun celor neagă Holocaustul și spun că Auschwitz-ul nu s-a întâmplat… Vreau să le spun acestor negaționiști că am văzut camerele de gazare, am văzut crematoriile, am văzut gropile de ardere – și vreau să mă credeți că aceste atrocități chiar au avut loc. Am fost acolo.”
Hans Holterman, avocatul lui Gröning, a declarat că acesta se va folosi de proces ca o ocazie de a vorbi public despre Auschwitz, spre deosebire de Demjanjuk, care n-a făcut nicio declarație la procesul său. A mai spus că ar fi în favoarea lui Gröning faptul că a oferit dovezi împotriva altor gardieni SS cercetați, că nu a încercat niciodată să ascundă informații cu privire la rolul său la Auschwitz și, în fine, faptul că el a cerut de trei ori să fie transferat de la lagăr. La a treia încercare, a obținut transferul, el petrecându-și ultimele luni al războiului în ofensiva din Ardeni împotriva Aliaților, când a fost rănit.
Thomas Walter, avocatul reclamanților, a petrecut ani întregi încercând să aducă acest caz în justiție. El spune că nu s-a schimbat legea, ci atitudinea sistemului justițiar față de cum ar trebui aplicată această lege: „de-a lungul anilor, multe anchete s-au pierdut pentru că întotdeauna se spunea «A fost un element prea mic, nu avem timp pentru asta» sau «Ce a făcut el e redundant». Astfel, mulți supraviețuitori au trăit timp de 70 de ani cu durerea de a ști că vinovații au scăoat de justiție cu scuza «Doar am executat niște ordine». Cu acest proces, ei au acum șansa de a-și recupera parțial demnitatea și de a putea vorbi în numele rudelor lor, pentru că în sfârșit sunt luați de serios de sistemul de justiție din Germania”.
Acesta este probabil unui dintre ultimele procese ale fostilor nazisti si o rara ocazie cand unul dintre reprezentantii regimului vorbeste in public despre ororile de la Auschwitz.
