Sosit la Iași pe un cal alb cu potcoave de 35.000 de euro bucata, George Simion și-a zis că ar fi bună ocazie să-i tragă o copită șefului PNL Iași, Alexandru Muraru. Scandalul a fost pe partea rezidențială, acolo unde ambii cavaleri politici excelează. Pe scurt, ofuscat de acuzațiile de înșelăciune făcute de Muraru cu privire la Planul Simion de vindere a apartamentelor de 35.000 de euro, liderul AUR l-a găsit pe Alexandru Muraru cu ditamai vila în gură, deși jură că nu fură.
Pe 25 iulie, Alexandru Muraru i-a făcut plângere penală lui George Simion, acuzându-l de înșelăciune prin „inducere în eroare a românilor promițându-le beneficii financiare și locative fictive”. În replică, sosind la Iași pentru a semna personal contractele cu cetățenii interesați de aderarea la Planul Simion, liderul AUR a făcut o vizită intempestivă în comuna Rediu, pe strada unde se află casa lui Muraru. „Ăsta e deputatul care are un teren lângă lac de 500 mp şi m-a dat pe mine pe mâna Parchetului pentru că eu consider că fiecare român merită măcar 50 mp de apartament. 50 mp e o chichineaţă, două camere, e nimic, liberalii nu vor să aveţi nici măcar 50 mp. Ei vor să aibă vile, drumuri private şi vor să facă propria lege în România”, a spus George Simion într-un clip filmat în fața casei deputatului PNL. Mai mult, în aceleași imagini apar vecinii lui Muraru care susțin că acesta ar fi confiscat drumul public, punând o barieră pentru a limita accesul către casa lui.
Văzând aceste contre, gândul te duce imediat la vorba din bătrâni „Hoțul strigă hoții!”, dar și la o dilemă: cine e mai bandit, Simion sau Muraru?.
Pe de o parte, avem un politician, George Simion, care s-a lansat puternic în zona sensibilă a promisiunilor demagogice făcute unui popor secătuit de resurse, de încrederea în ziua de mâine, de perspectiva sărăciei și a războiului. Cu nonșalanță, privindu-i fix în ochi, făcându-și campanie cu figurile sacre ale neamului, de la Mihai Viteazul la Ștefan cel Mare, îmbrăcat uneori în straie strămoștești, cu bundiță și chimir, George Simion e un soi de Vadim Tudor, cu influențe de Vlad Țepeș, dar și cu iscusința unui valutist de gară care te face din vorbe în timp ce-ți fură ultimii bani din portofel.
Pe cealaltă parte, îl avem pe Alexandru Muraru, un politician total lipsit de carismă, cu un limbaj mult mai lemnos decât al liderului său spiritual Iohannis, arogant fără motiv, un demagog avid după funcții, un om care nu a muncit serios o zi din viața lui, exponent al lupilor tineri și fără scrupule zămisliți de o gașcă liberală tot mai rapace în pornirile sale de înavuțire, dar și de sărăcire a românilor. Guvernarea liberală a înăsprit politicile fiscale, i-a umilit pe români trimițăndu-i din nou la cozi pentru a-și vinde sticlele în numele unei mizerabile politici de mediu.
Practic, confruntarea ad-hoc dintre George Simion și Alexandru Muraru arată atitudinea populistă a taberelor politice care au schimbat miza jocului politic, interesul public fiind înlocuit cu interesul de grup al unor bande de hoți legiferate printr-un așa-zis scrutin democratic.
În timp ce demagogul Simion înființează un Caritas politic prin care își atrage cât mai mulți adepți pentru alegerile din toamnă/iarnă, escrocul de la PNL își trage stradă personală, fără avize, fără plată și fără vreun consimțământ al vecinilor, într-o comună care abundă în drumuri de pământ.
Acești indivizi se revendică drept elite ale politicii românești, dintre ei trebuie să aleagă românii.
O alegere între înșelătoria unui escroc tupeist și aroganța unui trântor îmbuibat.
Paul LOVIN