Sute de oameni ajunsi la limita saraciei vin duminica de duminica in talciocul de la poalele Manastirii Cetatuia, intr-un loc parca inadins palmat de Primarie pentru a ascunde saracia si starea jalnica a unei mari paturi din populatia Iasului. Oamenii platesc taxe de acces si de comercializare, iar conditiile sunt demne de lumea a treia. Oamenii isi vand vechiturile pe ceolofane sau paturi vechi, direct in noroaie, in lipsa unor tarabe care sa sustina un comert civilizat. Bazarul aflat la cateva sute de metri ascunde o alta lume pestrita in care evaziunea fiscala si alimentele alterate fac parte din “comertul civilizat” promovat de municipalitate. Din saracie, din infractiuni economice si imbolnavirea populatiei, Primaria isi ia partea leului fara sa faca nicio investitie in aceste doua locuri uitate de Dumnezeu Bazarul si talciocul Iasului sunt doua dintre obiectivele Primariei Iasi in care troneaza anarhia. In lipsa unor controale fiscale sau sanitar veterinare, comertul pe care il fac agentii economici este o sfidare la adresa clientilor si a autoritatiilor anacronice. Reporterii AgoraPress au facut in weekedul care a trecut o incursiune in cele doua obiective ale Primariei. Momentul a coincis cu o desfasurare impresionanta si gratuita de forte ale Politiei Locale care hartuiau amaratii ce asteapta cu sufletul la gura sa mai treaca o saptamana pentru a veni duminica in talcioc cu ultima bruma de lucruri de vanzare ramase prin case. In fata fostului targ auto privat, dezafectat in cursul anului trecut si ocupat prin voia primariei de talciocari in ultimele 2 luni, stationa masina de interventie a Politiei Locale, pentru a stopa orice acces. De asemenea, de-a lungul portiunii de strada care leaga bazarul de talcioc, in jur de 10 politisti locali alungau oamenii care aveau intentia de a-si etala vechiturile spre vanzare la marginea drumului, totul cu intentia declarata de a-i directiona catre incinta talciocului si, implicit, de a mai adauga niste venituri la buget.
In incinta talciocului, mai rau ca pe marginea drumului. Tarabele ruginite sunt ocupate in mare parte de samsarii care si-au facut o meserie din statutul de talciocar, in timp ce mai bine de jumatate dintre amarasteni isi vand vechiturile pe jos, asezate pe ceolofane sau paturi, intre balti si gropi. Grupul sanitar, singurul care deservea multimea de duminica, a disparut de mai bine de jumate de an. Unii spun ca l-ar fi vandut talciocarii si pe ala, in timp ce talciocarii sustin ca l-a ridicat Primaria sa-l curate si dus a fost, lasandu-I pe oameni cu vezica in alerta. Harmalaia specifica unui talcioc in care jumatate din talciocari sunt de origine controlata din Ciurea, este dublata de manelele care sunt asmutite spre urechile megiesilor din boxele cu membranele fluturand pe afara, ale unei terase incropite dupa pandemie. DJ este un flacau care debordeaza de functii – serveste clientii cu bere la halba, cu mana da restul sau incaseaza, dupa caz, intoarce micii de pe tambalul ruginit cu mana goala, si din cand in cand isi mai ridica doua degete spre nasul incarcat de funinigine de la gratar, il strange cu putere si arunca mucii satisfacut de asfalt, dupa care se strge satisfacut pe pantaloni. “Da-i, ma, un servetel, un bon fiscal, sa se stearga, futu-i fierea in el de flaimucist!”, se aude apelul unui client. “N-am, ma, ca nu mi-a dat!”, se scuza samariteanul de langa el. Pofta buna si bine ati venit la spelunca talciocului, locul care se vinde toxiinfectie alimentara fara bon fiscal!
10 ani de comert fara emitere de bonuri fiscale In partea opusa, intr-un colt de bazar, reportrii AgoraPress intalnesc o situatie asemanatore intr-un chios cu terasa, fara nicio sursa de apa, in care doua grase sictirite, cu glod sub unghii, serveau în scârbă mici, fără a avea asigurata nicio măsură sanitara. Una dintre manipulatoare întorcea micii cu mana, în timp ce cu cealaltă ducea la gura o țigară al cărui scrum se vantura peste mici. Momentul de cumpănă a fost când un client le.a cerut bon fiscal. Panica totala! “Fa, cum scot bonu din asta?”, a fost întrebarea cheie. Ei bine, un astfel de agent economic, respectiv SC Micro Investments Group SRL., își desfășoară activitatea în bazar de…10 ani, timp în care și în ziua de azi, eliberarea unui bon fiscal este o necunoscuta. Firma are declarati doar 2 angajati, iar la capitolul profit pe 2020 (pe anul trecut nu a depus raportul de bilant) este pe minus, cu o suma de 42 de mii de lei. Un minus declarat in catastife, la prostit statul infasurat cu esarfa de bazar la ochi, caci in realitate, profitul la negru nu il mai cunosc nici macar acesti patroni evazionisti. Surprinzator este faptul ca din cei 10 ani de activitate la negru, singurul an in care firma a inregistrat profit a fost 2018, singurul an in care firma a avut…zero angajati.
Bazarul Primăriei, care spre deosebire de talcioc reunește agenți economici, nu vânzători de bulendre de prin casa, continua sa fie o zona promiscua, în care mârlănia se împletește armonios cu evaziunea fiscala, produse alterate si comert insalubru. Un El Dorado al capatuirii! Radu SEICARU