Sunt cateva zeci de suflete, adulti cu copii, care isi duc zilele in ruinele fostei ferme de la Sorogari si a caminului cazarmei de jandarmi care a fost dezafectata pe la sfarsitul anilor ’90. Bolnavi, saraci si fara viitor, se pregatesc de inca o iarna. Nu le este frica. Au fost ierni in care au stat blocati in colonie si cate o saptamana. Si-au facut singuri carari sau tunele spre oras, caci prin acele locuri nu a ajuns niciun utilaj de deszapezire. S-au obisnuit cu greul si parca saracia le-a devenit o surda religie in fata careia se inchina zilnic, cu fanatismul fatalismului.
Sere din care au ramas doar scheletele metalice, o masina carbonizata, abandonata in preajma unui morman de gunoi, este poarta de intrare in colonia de la Sorogari. Niciunul dintre cei din colonie nu este prins in vreun contract. Stau asa de zeci de ani, inca de pe vremea cand erau angajati ai fermei. Acu, odata cu zvonurile construirii unui spitalul regional pe platoul pustiu invadat doar de drumuri serpuite si vegetatie salbatica, se tem ca terenul de sub ruinele care le sunt case, va starni interesul adevaratului proprietar sau al vreunui speculant imobiliar.
„Mai mult decat sa ne dea afara, in camp, nu au ce sa ne faca. Ori in locuintele astea, ori in bordeie, tot aia e. Nu avem apa curenta si lumina, iar pustiul asta ne omoara. Este undeva pe camp, mai jos de ferma, un izvor care ne alimenteaza setea. Despre mancare, noroc de alocatiile copiilor si ce mai primim pe unde mai muncim cu ziua. Aici nu ajunge nimeni. Trebuie sa mergem noi la oras si sa batem pe la usi dupa munca cu ziua”, ne spune Ioana Voicu.
Ca sa ajunga in oras trebuie sa parcurga zilnic cate 5 kilometri pana in Moara de Vant, acolo de unde pot lua primul mijloc de transport, ori sa coboare dealul spre C.A.Rosetti si apoi sa ajunga in Targu Cucu. Tocmai din aceasta cauza, mare parte a copiilor din colonie nu frecventeza nicio forma de invatamant. Cresc gaste, buchisesc slovele in regim propriu si stapanesc orasul cu privirea, de aici de sus, din salbaticia Sorogariului.Traiesc liberi, dar nu se stie pana cand, caci iminentul contact cu salbatica civilizatie i-ar putea strivi in lipsa scolii si a unor minime deprinderi sociale.
Multi dintre cei de aici, din cazarma saraciei, sufera de diferite boli. Cel ami grav este cazul baiatului familiei Gheorghe, care sufera de handicap locomotor. Parintii au reusit cu greu sa-i faca rost de un carucior pentru persoane cu dizabilitati si, mult mai greu le este sa-l transporte zilnic cu o masina la Scoala Ion Holban, acolo unde este in atentia spcialistilor in recuperarea elevilor cu dizabilitati fizice.
„Nu mai pot sa-i fac nimic, dar ma agat cu disperare de orice speranta”, ne spune Mihaela Gheorghe, mama baiatului.
Andrei Alina, o alta locatara a coloniei, are doi copii în întreţinere, locuieşte în acelasi cămin, în condiţii dificile, fără apă curentă si cu o soba pentru care nu mai are lemne. Munceşte ocazional la o ferma din apropiere, nu menţine legatura cu tatăl copiilor, iar acesta nu o sprijina financiar.Copii sunt elevi, o fetita de 7 ani si un baietel de 10 ani, acestia parcurg zilnic 5- 6 km, pe jos, până la şcoală. Veniturile familiei sunt alcatuite din veniturile ocazionale ale mamei, de aproximativ 500 lei lunar, alocaţia de sustinere a familiei în sumă de 214 lei şi alocaţia de stat, în sumă de 168 lei.
Conache Constantin Gabriel este beneficiar de venit minim garantat şi alocaţie pentru susţinerea familiei pentru 1 copil preşcolar. Se alimenteaza cu apa de la izvorul situat la un kilometru stanta fata de camin si se încălzeşte cu lemne aduse din pădure. Gabriel are probleme de sănătate, afecţiuni cardiovasculare, astfel că îi este interzis efortul fizic. Nu a lucrat până în prezent cu forme legale, este sprijinit de părinţi din veniturile realizate ca zilieri. Sotia sa, mama minorului, a părăsit domiciliul de cel puţin 4 ani, nu mentine legatura cu familia şi nu sprijină financiar minorul.
Ursariu Florin isi creste singur cei doi copii prescolari. Barbatul este diagnosticat cu kratodermie placentară, uretrită, hepatită reactivăşi nu este apt de muncă fizică. Mama copiilor a parasit familia de aproximativ 3- 4 ani, nu menţine legatura cu aceasta si nu sprijină financiar copii. De îngrijirea copiilor se ocupă tatăl împreună cu bunicii paterni.Venitul familiei Ursariu, este compus din ajutorul social în cuantum de 357 lei, alocaţiile de stat pentru copii în valoare de 168 lei şi alocaţia pentru susţinerea familiei, în sumă de 214 lei. Condiţiile de locuit sunt dificile, neavând acces facil la mijloacele de transport, magazine, scoală sau grădiniţă. Drumul până la locuinţa lor este greu accesibil, fiind accidentat, astfel că nici un mijloc de transport nu se deplasează în acea zonă.
Veterana coloniei este Matei Maria, o batrana de 81 de ani, care traieste dintr-un venit lunar de 142 lei
Aceste cazuri se afla in evidenta DAC Iasi si fac parte din Campania “Daruim de Craciun”, initiata de AgoraPress.
Pentru cadourile de Craciun oferite acestor oameni, aducem multumiri speciale enoriasilor Parohiei “Sf. Nectarie”, Fundatiei Ecologice Green si Fundatiei Terramold.
Nelu PAUNESCU