Federația Coaliția pentru Educație solicită ca proiectul de lege privind învățământul preuniversitar să ofere un grad ridicat de autonomie și asumare a deciziei și a responsabilităților pentru învățare, inclusiv la nivelul elevului. Coaliția consideră că proiectul de lege ar putea clarifica și mai mult nivelurile de implicare, reprezentativitate și responsabilitate, inclusiv prin participarea elevilor, părinților și directorilor de școli la procesul de luare a deciziilor la fiecare nivel instituțional
“Coaliția consideră că este nevoie de mai mult curaj în adresarea marilor probleme sistemice precum centralizarea, politizarea, titularizarea, formarea profesională, birocratizarea, care sunt abordate cu timiditate în forma actuală a proiectului de lege. Salutăm prezența mecanismelor de susținere și mentorat în noua lege a educației, dar atragem atenția asupra riscului de ultra-centralizare și lipsa de reprezentare la toate nivelurile”, a declarant Fabiola Hosu, membră a Consiliului Director al Coaliției.
“Într-o societate bazată pe control și centralizare, copiii nu pot crește liberi și autonomi. Educația ar trebui să se concentreze pe construirea unui mediu centrat pe valori, învățare și colaborare între profesori, elevi și părinți“, mai adaugă Fabiola Hosu. Ca urmare, Coaliția pentru Educație își exprimă intenția și deschiderea de se implica într-un grup de lucru care să propună o strategie pe termen scurt și mediu privind descentralizarea sistemului de educație românesc.
Descentralizarea este una dintre direcțiile prioritare din Manifestul Coaliției. Federația a realizat o analiză a măsurilor privind descentralizarea din proiectul noii legi a educației prin filtrul acestui manifest, pe care vă invităm să o citiți aici.
În cadrul articolului 3, proiectul de lege prevede următoarele: “e) principiul descentralizării decizionale presupune redistribuirea autorității decizionale de la nivelurile centrale către cele locale, pentru a răspunde adecvat nevoilor beneficiarilor”. Cu toate acestea, proiectul arată că există un nivel mare de neîncredere în profesori și școli, cărora nu li se permite să ia decizii care au legătură directă cu progresul și interesul elevilor dintr-o unitate de învățământ, cum ar fi: gestionarea resurselor umane și financiare, implementarea curriculum-ului, practicile de evaluare, personalizarea orarului cu discipline la decizia reală a elevului.
Monopolul de stat domină procesele de formare și evaluare, iar acesta poate fi prevenit prin implementarea unei liberalizări reale a serviciilor de dezvoltare profesională, care să nu încurajeze căutarea excesivă a diplomelor și creditelor profesionale. De asemenea, autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a școlilor ar trebui să fie realizate în mod transparent și echitabil, pentru a asigura un proces corect și reprezentativ pentru toți actorii implicați pe baza unei autoevaluări în funcție de obiectivele relevante din planul lor de acțiune, proces ce ar putea fi coordonat și de entități independente.
Coaliția își exprimă totodată îngrijorarea ca legislația subsecventă va păstra aceeași abordare rigidă și mecanică asupra proceselor dintr-o școală, obligând în continuare ca fiecare acțiune să fie acoperită de un proces verbal sau precedată de o decizie scrisă, fără să conteze neapărat dacă acea acțiune a fost relevantă sau dacă a avut impact. Acest tip de abordare lasă puțin spațiu pentru flexibilitate și dezvoltare. Școlile sunt supuse unui cadru de reglementări care descriu fiecare segment de activitate în detaliu, fără a lăsa loc pentru inovație și creștere. Spațiul școlar se reduce la clase și bănci, iar timpul este măsurat prin planuri-cadru și orare, ceea ce îngreunează procesul de dezvoltare a elevilor și profesorilor.
Raportul OECD din 2000, ‘Reviews of National Policies for Education: Romania 2000’ făcea încă de acum peste 20 de ani recomandări strategice de descentralizare, pînă la nivel de școală, atrăgând atenția cu privire la rezistența culturală la schimbare și la ingerința politicului în procesul decizional din educație. Raportul menționa existența unui proces decizional de tip ad-hocracy, cu reguli multiple și responsabilitate minimă care stă la baza ineficienței sistemice, lipsei de echitate și calității scăzute a actului educațional. Sistemul decizional este caracterizat drept “suprasolicitat” și “centralizat excesiv”, cu accent pe decizii operaționale care lasă puțin spațiu pentru planificare strategică și politici publice. Controlul este arbitrar și interpretabil, cu raportare exclusiv pe verticală într-o cultură ce pedalează în rezistența la schimbare. Aceste caracteristici sunt valabile și în prezent și, în forma actuală a proiectului de lege, vor fi menținute în viitor.
Un sistem descentralizat poate ajuta la îmbunătățirea performanțelor școlare, conform unui raport OECD din 2015, și poate contribui la dezvoltarea unui sistem care să garanteze calitatea în educația pentru fiecare elev din România.
Aida POPA
