„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.” – George Orwell
Politica este definită drept o știință și o practică de guvernare a unui stat, reprezentând sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni, în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică. Din punctul de vedere sistemic, politicul este un subsistem al sistemului social și conține părțile componente: instituțiile, organizațiile politice și conștiința politică, cea din urmă fiind dominată de cunoștințe politice relativ stabile, interese comune structurate ale grupurilor, norme politice interiorizate prin experiență colectivă.
Un om politic sau politician este o persoană cu un rol important în ceea ce numim politică. Există mulți oameni politici ticăloși, dar există și politicieni – oameni rezonabili, cinstiți și deștepți. În acest sens, Platon spunea: „Cei care sunt prea deștepți pentru a se angaja în politică, sunt pedepsiți prin a fi guvernați de către cei proști.”
Politica poate semnifica și orientarea, activitatea și acțiunea unui partid (sau a unor grupări), exercitată în domeniul guvernării problemelor interne sau externe. În acest sens, ea poate fi asimilată ideologiei partidului. „Politica este aproape la fel de pasionantă ca și un război, și la fel de periculoasă. În război poți fi ucis o singură dată, în politică, de mai multe ori.” spunea Winston Churchill.
Învățătorul spiritual indian Osho – controversat de altfel în unele privințe – spunea despre lumea politică că se situează la nivelul instinctelor, aparținând legii junglei, că este puterea celui mai tare, iar politicienii sunt niște oameni mediocri: „Ceea ce-i mână să intre în politică este un profund complex de inferioritate, care naște în ei dorința de putere”. Și un sfat util: „Dacă înțelegi acest zbucium, această obsesie de a fi superior, și renunți la ea, poți să spui simplu: Sunt eu însumi, nici superior, nici inferior”.
Or, funcțiile de conducător al statului sau al guvernului necesită oameni cu caractere puternice, cu simț al echilibrului, curajul asumării unor decizii și verticalitatea responsabilității în fața urmărilor acestora.
Nu este clar de ce nu pricep votanții PSD ce se întâmplă acum în România. De ce nu se condamnă suficient corupția care a distrus țara, hoția care este atât de evidentă și doveditoare, de ce nu înțeleg ce dorește Parlamentul European de la o țară europeană, de ce conducătorii partidului își bat joc de democrație etc. Felul în care reacționează oamenii care văd adevărata față a politicii românești și manifestă contra PSD/ALDE, îi sperie și îi înfurie pe membri acestor partide și, ca niște oameni drogați, nu mai decelează binele de rău și se alătură turmei. Iar pe unii dintre conducători îi sperie și mai tare, fiindcă simt pericolul pierderii avutului însușit prin furt și primirii pedepselor respective. Și-atunci inventează o mulțime de dușmani, din afara țării și din interiorul ei: Soros, binomul, președintele, serviciile, Bruxelles-ul, Washington-ul, multinaționalele, Banca Națională, Statul paralel, protestatarii manipulați și finanțați de dușmani etc. Și brusc devin victime ale câte unuia din acești dușmani închipuiți. Boală, domnule, nu glumă! Obsesie curată! Obsesii care le induc o stare de anxietate foarte ridicată. Mai nou, cei doi buni prieteni, având probabil o protecție și o îndrumare, cu adevărat din afară, cică au fost amenințați cu moartea, au fost pe cale de a fi racolați drept spioni etc. De aici graba cu care acționează pentru a nu-și pierde puterea, avutul, acționând complet în afara interesele poporului și numai în interesul personal. Slugoii acceptă să dea ordonanțe de urgență, să treacă urgent prin parlament ce vor ei. Pe repede-nainte!, expresie deseori folosită de spectatorii acestui „circ”.
Mihai Eminescu a fost un observator atent al vremurile în care a trăit, al politicii țării din acea vreme, întrucât a lucrat și ca jurnalist politic câțiva ani, și a scris despre corupție, mită și despre „mizeria morală a populației” ca făcând parte din peisajul urban. Iar despre politicieni scria: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”
Politicienii zilelor noastre se remarcă și prin oportunismul definit clar prin lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale. Cu alte cuvinte este politica celor fără principii, a celor ce profită de oportunitatea împrejurărilor.
Se întreba cineva, pe bună dreptate: Oare hoții se fac politicieni sau politicienii hoți? Fiindcă mulți oameni observă, judecă și nu pot închide ochii la declinul țării, făcându-i vinovați pe politicieni.
Impresionanta reunire într-un miting al protestatarilor din țară cu cei din străinătate – plecați pentru supraviețuire și veniți din dragoste de țară, cu eforturi financiare făcute în scopul de a-i ajuta pe cei rămași încă – va rămâne în istorie ca un simbol al patriotismului.
Protestul din 10 august 2018 a fost o continuare a protestelor desfășurate până acum, timp de un an și jumătate, un protest de amploare și care va rămâne ca simbol al unirii românilor de pretutindeni, dar și o dovadă a intervenției în forță a jandarmilor „brațul înarmat al partidului”. În loc să apere populația, jandarmii au folosit violența față de protestatari, față de diaspora românească, față de propriul popor. La ora la care scriu ziarele confirmă că „în urma activităților desfășurate până astăzi, 24 august 2018, în cauza aflată pe rolul Secției parchetelor militare având ca obiect cercetarea incidentelor violente petrecute cu ocazia manifestației din Piața Victoriei din București, numărul plângerilor penale înregistrate a ajuns la 705”.
Cum de s-a ajuns în acest punct?
Socrate, în dialogul Platon-Kriton, spune că după ce un atenian se bucură de drepturile lui de cetățean, va lua cunoștință de legile țării, dar acesta va avea libertatea să plece unde vrea dacă legile nu-i sunt pe plac: „Nici una dintre noi, Legile, nu-i stăm în cale, niciuna nu-l sfătuim altminteri pe oricine ar vrea să plece, dacă noi și acest stat nu-i suntem pe plac. Deci să se ducă fie în vreo colonie, fie în străinătate, fie oriunde i-ar plăcea, luându-și tot avutul. Aceluia dintre voi însă, care va rămânea aici, văzând în ce chip noi împărțim dreptatea și orânduim treburile statului, aceluia îi spunem din acea clipă, că prin însuși acest fapt a mărturisit că va face tot ce-i vom porunci; iar dacă nu se supune îl facem de trei ori vinovat; întâi că este copilul nostru, nu ne ascultă, apoi fiindcă este crescut și educat de noi; al treilea fiindcă, mărturisindu-ne odată credință și supunere, nici el nu se supune nouă, nici pe noi nu ne convinge, de necorectitudinea faptelor noastre; și pe când noi abia-l îndemnăm să facă ce-am hotărât, fără să-l silim cu sălbăticie s-o facă, ci doar să-și aleagă una din două: ori să ne convingă, ori să se supună, el nu va face nici una din acestea. […] Căci poate cuiva să-i placă o cetate fără să-i placă legile ei?”
Cum, nu s-a văzut bine ce vrea acest partid la putere, care este „capătul” la care vrea să ajungă conducătorul lui și de cine este susținut? Nu s-a văzut că România se prăbușește? Nu s-a intuit cine dorește aceasta? „Românilor, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!”, striga revoltat Petre Țuțea.
De ce au fost lăsați să-și bată joc de țară și popor până acum? Probabil pentru ca poporul să înțeleagă, dar poporul înțelege greu când este manevrat, când în mijlocul fiecărui grup de cetățeni există infiltrat câte un propagandist care le sucește mințile. Cum poți ceda, tu ca om, în fața unor promisiuni materiale și care nu au nici o susținere? Dar sufletele? Pot fi și ele cumpărate? Când vezi că principiile democratice sunt călcate în picioare, când vezi aroganța conducătorilor, ura lor, incompetența, incultura, nu te revolți? Nu dorești adevărul, dreptatea? Iată că nu i-a putut opri nimeni din prostia și îndârjirea cu care au condus destinul acestei țări! Să afirmi că nu ai încredere în justiție, să te comporți dictatorial, să-ți afirmi fără pic de rușine forța și să spui că faci pentru că „poți”, ce fel de exemplu poți fi pentru cetățeanul de rând care te-a votat?
Se presupune că a fost elaborat planul diabolic, barbar, în care să-și bată joc de românii din străinătate și de cei de acasă, reprimând manifestația, neținând seamă de doleanțele oamenilor. André Malraux spunea că „un lider politic este în mod necesar un impostor, de vreme ce el crede că poate rezolva problemele vieții fără a întreba care sunt acestea”. În loc de dialog de care au fugit conducătorii în concedii, s-a folosit bătaia, gazele lacrimogene, tunurile de apă, asupra celor care erau în piață și care protestau pașnic: tineri, bătrâni și mame cu copii în brațe. Ca într-o tactică de război capii acestui eveniment premeditat au fost plecați diferite locuri, la distanță, lăsând comanda în mâna oamenilor instruiți și venind, pe rând, în momentul de vârf al reprimării manifestației. Iar după bestialitatea dovedită, au curs minciunile țesute tot după un plan, și în continuare s-a trecut la încercarea de anihilare a ultimelor instituții SRI, SPP și Parchetul General, folosind, se pare, aceeași tactică ca cea aplicată Procurorului DNA.
Tot Platon spunea: „Dacă credeți cumva că numai ucigând oameni veți înlătura pe cei ce vă mustră că nu duceți o viață cinstită, nu judecați bine. Nu aici e scăparea cea bună și cinstită, ci tocmai dimpotrivă; cea mai dreaptă și cea mai ușoară mântuire o veți găsi nu prin înăbușirea glasului celorlalți, ci printr-o pregătire de sine însuși a fiecăruia, ca să deveniți cât mai virtuoși cu putință”.
Iar Socrate vorbind despre virtute, spunea că este o parte folositoare a sufletului, că este chibzuință, adică, examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită: „Toate năzuințele și silințele sufletului, dacă-s cârmuite de chibzuință, ne duc la fericire, iar dacă sunt cârmuite de nechibzuință, ne duc la nenorocire”.
O lume întreagă și-a îndreptat atenția spre România. Se așteaptă ca Procurorii să aibă curajul de a face dreptate.
Zilele acestea SUA a pierdut un mare patriot, erou al războiului din Vietnam, senatorul american John McCain. Acesta, în ultima perioadă a vieții, bolnav fiind de o boală necruțătoare a trimis o scrisoare prim-ministrului României exprimându-și îngrijorarea față de demiterea procurorului-șef al DNA, alarmat fiind de „reformele” din sistemul judiciar și de propunerile de lege pentru „dezincriminarea anumitor delicte de corupție” propuse de guvernul PSD-ALDE, și rugând guvernul să reia combaterea corupției. Nici nu a închis bine ochii virtuosul senator republican, că avocatul Rudolph Giuliani, fost primar al Metropolei New York-ului – considerat pe atunci harnic și înțelept – trimite o scrisoare adresată Președintelui României, Klaus Iohannis, absolut halucinantă, dovedind o dezinformare a situației actuale din România. Rudolph Giuliani condamnă excesele DNA, propunând – redau cele relatate în ziarul DW – «o amnistie» celor «condamnați» ca urmare a presupuselor «excese», precum și, în fine acceptabil, «verificarea protocoalelor» de către «o comisie de judecători internaționali».
Îmi permit să reproduc și următoarea frază care sintetizează inteligibil adevărul: „Ajutorul aiuritor, oferit prin această misivă nu celor care, în România, luptă cu vitejie și inteligență pentru statul de drept și ancorarea țării în alianțele ei apusene, ieșind cu sutele de mii în stradă pentru egalitatea tuturor în fața legii, ci acordat, vai, propagandei unei puteri hotărâte să re-feudalizeze România și s-o alinieze intereselor Moscovei, Turciei și Chinei comuniste, ar fi fost oricum regretabil. Căci direcția de atac a scrisorii fostului primar al New Yorkului contravine flagrant și intereselor românești și celor americane”.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
