Ştiţi ce mi se pare complicat la interacţiunile umane? Faptul că privim cu toţii la acelaşi lucru, dar simţim şi gândim cu totul diferit.
Fiecare dintre noi simte şi priveşte realitatea din faţa ochilor prin propriile lentile. Din păcate, sau din fericire, cu toţii purtăm lentile diferite care ne “deformează realitatea”, fie că realizăm acest lucru conştient sau nu.
Acest mic detaliu reprezintă de fapt cauza primară pentru toate conflictele şi războiele lumii noastre. La nivel micro, războaie mici între soţi, parinţi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, războaiele între state si religii.
Fiecare crede că lentila lui este “lentila Adevărului absolut” şi prin urmare pasiunea şi îndârjirea de a apăra acest “Adevăr” până în pânzele albe duce în final la multă durere, victime şi scindări.
Lentila mea personală se construieşte prin prisma experinţei mele de viaţă, prin prisma întâmplărilor mele din copilărie, are la bază relaţia mea cu părintii, relaţia mea cu societatea şi în final modul cum mă raportez eu la mine însămi. În acelasi mod, se formează şi lentilele fiecăruia dintre noi, fie că vrem să înţelegem acest lucru sau nu.
Din acest motiv, cu toţii suntem diferiţi la nivel de ambalaj, puzzle si ADN şi aceste diferenţe sunt cele care ne construiesc realitatea din faţa ochilor.
Pornind de la acest lucru, consider că cel mai important este să încerci să fii conştient de acest mecanism pentru a te putea detaşa de durerea cauzată de conflictele şi părerile adverse ce ies la iveală constant în realitatea care ne înconjoară.
Adevărul meu este doar realitatea mea şi nu este absolut sau permanent, reprezintă doar oglindirea a ceea ce sunt aici şi acum. Intru cu acest “adevăr” în joc si îl izbesc de alte adevăruri şi logica sufletului îmi spune să păstrez lângă mine doar “adevărurile” care seamănă cu al meu.
Făcând acest lucru, au loc câteva consecinţe. O consecinţă ar fi că zidesc în jurul meu un grup care să îmi apere “adevărul”, prind putere si cred că se merită sa intru într-un război cu alte grupuri posesoare de alte “adevăruri”.În final, mor cu credinta de gât, limitată într-o sperantă ciudată, că poate totuşi am reuşit să atrag pe cineva pe partea mea de baricadă.
Este tristă această imagine şi îmi provoacă durere, gândindu-mă că aşa am acţionat mai toată viaţa şi că aşa acţionează majoritatea. Ideea este că totul se reduce în final la un război în care cineva trebuie să câştige si cineva trebuie să piardă, sau ca la cearta de cuplu, cineva trebuie să fie vinovat şi celălalt sfânt.
Cum ar fi dacă pentru o clipă, am folosi empatia în adevăratul sens al cuvântului şi am încerca să intrăm în pantofii celuilalt de lângă noi. Clar, nu am încapea in pantofii ei pentru că nu sunt construiti pentru noi, dar măcar ne-am da seama că nu are cum sa fie la fel ca la noi, pentru că lentilele ei sunt de alta culoare, poate mai roz ca ale noastre.
Multă lume spune să folosim empatia ca să-l întelegem pe celălalt, dar nu cred că ai cum sa întelegi realitatea celuilalt, nestiind ce anume a adus la construcţia ei. Poţi doar înţelege că este vorba de o altă realitate, nu bună sau rea, ci doar diferită de a ta. Eu as merge doar pe empatie, la modul simplu de a întelege că omul din faţa noastră are dreptate, dar este o dreptate construită din factorii specifici vieţii lui si l-aş lăsa cu dreptatea lui, detaşându-mă de durerea de a nu-l putea convinge de dreptatea mea. Degeaba îi explici unui om anumite valori sau idei, dacă filtrul lui nu este încă pregătit pentru acele lucruri. La un moment dat, viaţa îl va pregăti.
Până la urmă nimeni nu are dreptate, fiecare are de fapt o realitate. Aş miza, pe ideea să-i explic cu răbdare si dacă mi se oferă posibilitatea, că sunt mai multe unghiuri şi perspective pentru un adevăr şi că pentru a-l întelege foarte bine, este în regulă şi decent să încercăm să explorăm fiecare latură a lui. Asta dacă nu vrem să fim prizonierul unei singure cărti. Cum spunea şi profesoara mea de română, “cel mai periculos om este cel care a citit o singura carte”- o singura realitate.
Atunci când Trump a fost ales preşedinte, primul instinct a fost să-i blamezi pe cei care l-au ales pentru că ei nu întelegeau “adevărul meu”. Cum să votezi un om cu atâtea defecte care din perspectiva mea răspândeşte ură şi scindare in societatea noastră?
Apoi, m-am linistit pentru o zi si mi-am propus să intru în celălat unghi al adevărului. Să încerc să înteleg si să analizez şi cealaltă faţă a aceleiaşi monezi.
A fost dificil pentru că permanent aveam o voce în cap care spunea că nu există argumente pentru cei care l-au ales. Dar, continuând să îmi deschid cercul şi să optez pentru noi si noi surse de informaţie am pătruns online în celalalt grup, cel pro Trump. Si a fost un şoc să văd cum era în interiorul lui- adică să citesc informatiile care circulau acolo. Clar era o altă realitate în comparatie cu cea pe care o aveam eu construită. Aici lumea îl adoră si îl ridică în slăvi. Aici circulau doar stiri pozitive despre el. Aici erau oameni care credeau in el si in planul lui magic de a face într-adevar America din nou măreaţă. Totul mi se părea distorsionat si fals. In final, am realizat că cei care l-au votat chiar cred în adevărul lor, că au făcut cea mai bună alegere pentru ţara lor, deci e ceea ce au ştiut ei cel mai bine să facă în acel moment din viaţa lor. Asa că nu e nimic de învinuit la ei. Eu personal, cred doar că “umbra” fiecăruia a prins momentul oportun să iasă la iveala în anonimatul alegerilor şi pentru acest lucru, cu toţii, suntem responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat.
Incursiunea şi în celalată verticală a adevărului, mi-a demonstrat că Adevărul este de fapt realitatea fiecăruia de care simţim nevoia să ne agăţăm până la ultima răsuflare. Este adevărul care este pe aceeaşi undă cu vibraţia noastră sau în aceiaşi notă muzicală cu cântecul din sufletul nostru.
Şi ca să avem si “cireasa de pe tort”, Adevărul pe care-l credem şi îl invocăm este de regula adevărul care îl vizualizam si prin urmare este cel care tinde să se îndeplinească pentru ca Universul ne ascultă energia gândurilor si a sufletului şi ne oferă pe tavă credinta pe care alegem să o slujim.(#efectulPygmalion all over again).
Aşa că fiţi prezenţi şi constienţi de adevărurile şi credinţele pe care le aruncaţi în joc pentru că spre bucuria voastră si nefericirea celorlalţi, se vor îndeplini. Cu cât suntem mai mulţi care aderăm la un adevăr, cu atât efectul este mai puternic. Arunc în joc #iubirea necondiţionată pentru început, pentru că este un Adevăr care are doar efecte pozitive asupra tuturor implicati în această realitate..
Alexandra Tudose,
Surprise, Arizona
