Aflată la doar 24 de kilometri de Iași, comuna Golăiești traversează un timp al deșertificării din toate punctele de vedere. Sărăcită de ineficiența primarilor, așezarea pare un capăt de lume în care praful înghite totul, de la drumurile strâmbe până la speranțele puținilor locuitori care încă îi mai populează statisticile demografice.
Peisajul local este apocaliptic. Comuna este străbătută de ulițe pe care de ani de zile nu s-a turnat măcar o roabă de pietriș. Stâlpi încovoiați din lemn se înșiră de-a lungul drumurilor, sub apăsarea unor cabluri cu folosință incertă. Cocoșați și rari, amintesc de anii 50, când în România secată de război se improvizau primele rețele de electrificare. Nimic nu s-a schimbat de atunci, nici măcar pulberea care acoperă totul, într-o atotputernicie a dezolării și lipsei de perspectivă.
În acest decor, cocoțarea pe stâlpi a bannerelor care clamează faptul că primarul în funcție, Costel Manoliu, și președintele CJ Iași, Costel Alexe, „construiesc în comuna Golăiești”, sunt de o deșănțată bătaie de joc, o insultă adusă bunului simț. Golăiești e o fantomă, un loc al nimănui, impresie întărită și de site-ul oficial al primăriei, acolo unde nu sunt dezvăluite identățile primarului, viceprimarului sau secretarului general. De ce ar fi, la urma urmei? E mai bine să te ascunzi. Să bagi capul în nisipul de pe drumurile comunei, ascunzându-ți rușinea de a fi un edil care nu a mișcat un deget pentru bunăstarea comunității. Asta în condițiile în care până și cei mai leneși primari din județ tot au prins un capăt de ață din fondurile Planului Național de Redresare și Reziliență, măcar cât să dea cu un var copacii din comună. Dar la Golăiești există un alt plan. Planul menținerii la putere a unui primar repetent la examenele unei administrații eficiente. Importante sunt bannerele din care zâmbesc părintește cei doi Costeluși, într-un sat bătut de vânt și de soartă.
Paul LOVIN
