La prima vedere, aflat la răscruce de vânturi, chiar în drumul călătorilor care se deplasează spre și dinspre Aeroportul Henri Coandă, restaurantul-motel Casa Românească te duce cu gândul la un soi de han în care te poți desfăta cu o atmosferă ospitalieră, ca în bătătura strămoșească.
Având oarece treburi prin părțile locului și fiind însoțit de un amic, am călcat pragul stabilimentului, cu chef să-mi hidratez papilele gustative cu ceva lichide de soi, atât de necesare drumețului obosit.
La intrare, un parcagiu simpatic, plin de solicitudine cu mușterii veniți cu mașina. Semn bun, îmi zic.
Fiind vreme bună, iar noi grăbiți, ne oprim pe terasă. Așezat la o masă, privesc decorul. Ceva prosoape tradiționale, niște căni, ulcele agățate pe grinzi, tot tacâmul mioritic. Asta în timp ce o formație de lăutari cu ștaif și o solistă ochioasă creează un ambient care-mi readuce un pic cheful de viață.
În scurt timp, suntem reperați de un ospătar care se apropie zâmbind, simțindu-ne noi prin zonă.
Fericirea de a ne fi gazdă îi dispărea de pe chip pe măsură ce îi dădeam de înțeles că ne limităm la câteva beri si niscai palinca de gutui, fără a mai comanda din bucatele alese etalate în meniu. A făcut stânga-mprejur spre restaurant cu mina unui om chinuit brusc de greața unei indigestii.
La fel ne-a servit și băuturile, rând pe rând, cu sictirul unuia supărat total pe viață.
În final, după vreo oră și ceva de ingurgitat cu sughițuri băuturile comandate, ne-a venit și sentința, sub forma unei prenote, nicidecum a unui un bon fiscal, de 158 de lei, din care ospătarul își trăsese singur un bacșiș de 10%. Pe listă, 40 de grame de palincă la prețul nesimțit de 18 lei, vreo 20 de lei halba mică de bere Carslberg, în fapt apă chioară cu bule de la dozator.
Am plecat lăsând în urmă un ospătar rânjind în timp ce debarasa masa, ca după vizita unor neica nimeni care nu au catadicsit să-i umple gușa cu o comandă pantagruelică.
Din păcate, un stabiliment care confirmă apucăturile tipic românești de a trata clientul ca pe o simplă sursă de bani, jecmănindu-l în timpul prestării unor servicii din care lipsesc politețea și empatia.
Dar vorbim de lucruri mari care țin de civilizație, nu de regulile Casei Românești.
Bacsisul se ofera voluntar de catre client, nu se ia cu japca de catre un carciumar -talhar la drumul mare
Potrivit “legii bacsisului” adoptata anul trec, s-a stabilita ca nivelul oferit va fi de maxim 15% din valoarea consumaţiei. Prin bacşiş se înţelege orice sumă de bani oferită IN MOD VOLUNTAR de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 5610 – „Restaurante”, 5630 – „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”. Operatorii economici au obligaţia de a înmâna clientului o notă de plată, în prealabil emiterii bonului fiscal, lucru care nu s-a intanplat, în care sunt prevăzute rubrici destinate alegerii de către client, a nivelului bacşişului oferit, între 0% şi 15% din valoarea consumaţiei. Nota de plată trebuie să conţină şi o altă rubrică, în care clientul să poată înscrie suma oferită drept bacşiş, în valoare absolută, dacă acesta optează pentru acest mod de stabilire a valorii bacşişului acordat. Este interzis operatorilor economici să condiţioneze, sub orice formă, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii de acordarea bacşişului.
Restaurantul Casa Romaneasca este administrat de firma Casa Romaneasca Romanian House SRL, infiintata in anul 1999 si manageriata de catre Anca Samoila. Potrivit utimului bilant depus in anul 2020, firma iesise pe pierdere cu apoximativ 190 mii lei, la o cifra de afaceri de 1,3 mii lei, situatie care nu reflecta defel activitatea economica reala a restaurantului, in conditiile in care evaziunea fiscala este o practica curenta in acest restaurant.
Paul LOVIN